
Orice revenire presupune un drum pe care nu l-am terminat de parcurs. Orice reîntoarcere înseamnă de fapt o călătorie deja făcută printr-un anume timp, pe un drum oarecare. E ca atunci când faci un popas într-un loc în care ai mai fost, pentru a te regăsi. Chiar dacă asta te oprește din drum știi că această oprire, aceasta desprindere și o privire aruncată spre înapoi te face mai liniștit. Și da uneori e bine să reiei firul unei povești pe care poate ai uitat să o mai termini, să revezi un loc pe care-l credeai uitat, să recunoști un sentiment pe care-l vedeai pierdut. Dar toate acestea când încă nu s-a terminat, cât încă mai e timp. În tot ceea ce ni se întâmplă nouă oamenilor există un punct. Depinde doar de timp unde așează acest semn al finalului.
Însă atunci când nu ai la ce reveni, când simți că oprirea mai tare te-ar obosi decât să te liniștească, atunci când nu sunt suflete care să te revendice și nici brațe care să te aștepte ...nici măcar voci care să îți strige „înapoi”...treci peste punct. Inexistența punctului este de fapt lipsa cuvântului, lipsa poveștii în sine. Dacă nu există poveste, după ce să pui punct? Treci direct la începutul rândului următor sau la o altă
filă.