Zâmbet colorat

Și simt așa că fiecare fir de nisip ascunde o poveste....nu am încercat să construiesc castele din el...nici măcar să aflu dacă și a mea stă scrisă pe undeva pe acolo. Cu siguranță unele valuri s-au izbit prea tare de țărm, sau prea devreme așa că nu am mai reușit să construiesc mare lucru. Tot astfel gândurile și trăirile mele se izbeau dramatic de tăcerile oamenilor....sau de replicile actorilor, de gesturile păpușarilor. E ca și cum îți cumperi un soare, pentru care trebuie să plătești tribut toată viața, pentru fiecare rază de lumină pe care ți-o arată. Fiecare mângâiere caldă a acestui soare înseamnă un minus în altă parte. Poate că există o lege mai mult sau mai puțin corectă a compensației care așează în dreptul fiecărui da un nu. Cu toate acestea nu am înțeles nici până acum de ce anumite destine sunt guvernate doar de poate și probabil, de ce în miez de noapte întrebările mele se frâng pe jumătate....nici nu mai am cutezanța să le termin.... sau poate sunt anumite răspunsuri care ...își vor găsi calea în cealaltă parte a vieții mele.