Zâmbet colorat

Nu căuta fericirea la S.H. când o poți găsi la florăria din colț.
Și revin asupra unor convingeri pentru care am fost criticată. Știu că nu sunt prea comodă pentru unii, deoarece sunt prea directă, sinceră și nu-i așa, adevărul doare tare uneori ?!Toți caută adevărul, dar când îl găsesc se sperie de el…e așa mare şi urât “baiatu’ ăsta”? Dar vorba amicului Narcis, trebuie să spunem lucrurilor pe nume, pentru că avem dreptul acesta, câștigat prin sângele vărsat pe baricadele revoluției din ’89.
De Crăciun Ipocrizia și Răutatea iau cina pe masa intereselor iar Egoismul face amor cu Lașitatea într-un colț de suflet.
Să încep povestea. Primesc urări de bine de Crăciun din partea cuiva care până mai ieri îmi arunca în față cuvinte grele, ironii pline de invidie și acuzații nefondate. Ipocrizia Rulzz!;)….Cineva se supără pe mine că îl contrazic. Dar cum dacă nu vrea să înțeleagă că din suferință se naște maturitatea, nu frustrarea!Oamenii care au iubit cândva sunt buni, luminoși și deschiși chiar și spre suferință și nu stau supărați pe viață și în seara de Crăciun, cu statusuri de genu “I wanna kill somebody”. Să ne gândim că alții nici nu au ce mânca de Crăciun, nu au văzut niciodată un brad împodobit și nu doar că nu cred în Moșu, dar nici nu au auzit de legendarul personaj, și cu toate astea nu-și doresc să omoare pe nimeni. I mean: Wake up!
Citisem un status legat de cum să devii mai bun. Ideea e cât se poate de simplă. Nu devenim mai buni. Ne naștem buni, sau nu. Dar asta e mai greu de înțeles pentru unele cunoștințe de-ale mele care, dintr-un « exces de bunătate » uită să transmită niște simple urări de bine celor din jur, așa ca de Crăciun. Până și cuvintele au început să ni se pară scumpe de când cu criza asta.
Iar ţie ucigaș de vise, care chiar dacă vei citi, te vei face că nu ai văzut nimic….ție îți doresc să primești în anul care vine curaj, să reușești acolo unde vrei. Nu ai știut niciodată să mă înțelegi, dar nici nu ai încercat. Știu că ți-e frică, toată lumea simte la fel, face la fel. Păcat că tu pentru mine nu ești toată lumea…Dar nu-i așa, suntem diferiți, deci opiniile noastre nu converg.
Pentru toți cei care mă plac sau nu ,vă doresc un an nou fericit, să găsiți tot ce căutați și să primiți tot ce meritați.De la om la om. « La mulți ani ! »

Crăciunul este aproape întotdeauna marcat de o aura de poveste. Ne aducem aminte cu placere de nopțile de iarnă în care așteptam cu nerăbdare venirea lui Moș Crăciun, de speranțele pe care le aveam când venea vorba de surpriza apariției cadourilor sub bradul frumos împodobit și de caldura din casa plină de familie, sau mirosul de frig si zapadă, afară la joacă.
Pentru unii, Crăciunul e singurul motiv de caludră printre miile de fulgi de zăpadă reci ce-au nins în viața lor.Dacă ne gândim la Fetița cu chibrituri a lui Anderson vom înțelege acest lucru. Drama acelei fetițe, ce în preajma sărbătorilor nu are pe nimeni,și vinde chibrituri pe strada până frigul o învinge și o duce spre o altă lume, departe de toate greutățile vieții, emoționeaza și întristează.
Un alt exemplu este Beghe,un copil sărman ce-și ducea existența în mahalaua Cuțaridei(Gropa-Eugen Barbu)și care îl așteaptă și el pe Moșu’:” Prin mahalaua Cuțaridei,Moș Crăciun nu trecuse niciodată.Nu trecu nici de data asta.Beghe se trezise devreme.Afară se îngână ziua cu noaptea.Tat-său încă sforaia.Ene,făcut covrig lângă perete,nu se mișca.Copilul,cu inima la gura,deschise ușa și luă o gheată în mână.O azvârli.Nu venise moșul ăl bun."
Pe de altă parte,sărbatoarea Crăciunului poate să alunge tristeţea, “molipsind” chiar şi cele mai friguroase firi umane.Un exemplu elocvent în acest sens îl găsim în “Poveste de Crăciun”, o ecranizare BBC după romanul omonim al lui Charles Dickens.
În Londra austeră din perioada victoriană, îşi duce abătut zilele Ebenezer Scrooge (Michael Hordern), un bătrân avar, veşnic posac şi răutăcios. De când a murit Jacob Marley, prietenul şi partenerul său de afaceri, Scrooge are sufletul îngheţat: nimic nu-i e pe plac şi nimeni nu-i intră în voie. Cei din jur aşteaptă cu nerăbdare Crăciunul, iar Scrooge nu face decât să le strice buna-dispoziţie. În seara de Ajun, toti sunt veseli şi îşi împărtăşesc bucuria cu cei dragi, numai Scrooge e singur şi ursuz ca de obicei.
Pe când se pregăteşte de culcare, Scrooge e vizitat de fantoma prietenului său, Marley (John Le Mesurier), care s-a întors din mormânt cu un avertisment. Pentru a-şi ispăşi pacatele din timpul vieţii, Marley a fost osândit să cutreiere pământul cu picioarele în lanţuri ca să vadă suferinţa pe care a cauzat-o altora şi fericirea pe care n-o mai poate împărtăşi. Aceeaşi soartă îl aşteaptă şi pe Scrooge dacă nu se va schimba. Are, totuşi, trei şanse să se izbăvească de acest blestem: va fi bântuit de fantomele Crăciunului trecut, a celui prezent şi a celui viitor.
Așadar spiritul Crăciunului poate îndulci existența amară a unora și poate schimba atmosfera anostă din viețile altora,dăruindu-ne puterea de a merge mai departe,de a fi mai buni,mai veseli.

Moș Crăciun este un personaj simpatic, rumen în obraji, cu o burtică prietenoasă,cu barbă lungă și albă. Un om blajin care reușește să aducă zâmbetul pe buzele tuturor copiilor. El este îmbrăcat într-un costum alb cu roșu și poartă o curea neagră.Legenda spune că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile nașterii, l-a rugat pe Moș Ajun să-i găzduiască. Deoarece era sărac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui mai mic și mai bogat, Moș Craciun. Ajunsă la casa lui Crăciun, Maica Domnului o găsește acasă pe soția acestuia, Crăciuneasa și îi cere acesteia adăpost. Crăciuneasa era o femeie buna, însă știindu-și soțul rău și necredincios, îi găzduiește în grajdul vitelor. Apoi, fără să-i spună soțului ei, Crăciuneasa o ajută pe Maica Domnului să-L nască pe Pruncul Iisus. Aflând cele întâmplate, Crăciun își pedepsește soția tăindu-i mâinile. Maica Domnului, printr-o minune, o vindecă, lipindu-i mâinile la loc Crăciunesei. Moș Crăciun, văzând aceasta se căiește și îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel "primul creștin". Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi și-a împărțit întreaga avere copiilor săraci.De atunci, în fiecare an, în Ajunul Nașterii Domnului (24 decembrie), Moș Crăciun vine cu sania trasă de reni, intră pe horn și pune sub brad cadourile. Cei 9 reni sunt: Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder și Blitzen. Conducătorul acestora este Rudolph, renul cu nas roșu,care strălucește în întuneric. Poate că de aceea l-a ales Moș Crăciun să conducă atelajul,pentru că nasul lui Rudolf luminează în noapte!Un ren poate să care greutăți egale cu de două ori greutatea lui așa că sunt preferați ca animale de povara în zonele înzăpezite, pentru că pot trage cu ușurință sănii încărcate până la refuz.
Așadar, este ușor de înțeles de ce Moș Crăciun și-a ales ca animale de tracțiune renii! Ar fi putut alege câini de sanie, dar renii sunt mai rezistenți și mai dau și lapte pe deasupra, și se știe ca lui Moș Crăciun îi place laptele cu prăjiturele (ca așa îi lasa toți copiii în seara de ajun!). Renii lui Moș Crăciun sunt singurii reni zburători din istorie și au căpătat acest dar dupa ce au mâncat porumb vrăjit, pe care Moș Crăciun l-a primit în dar de la un vrăjitor foarte priceput. Porumbul vrăjit nu le-a dat însă numai putere să zboare, ci și forța să care tone de jucării, cu viteza gândului, pentru că Moș Crăciun să le poată dărui copiilor într-o singură noapte!
Poate că acest om blajin care reușește să aducă zâmbetul pe buzele tuturor copiilor nu a existat niciodată, dar uneori și visele contează în viața noastră.. Chiar dacă marile campaniilor publicitare profită de pe urma imaginii lui, cu siguranță Crăciunul nu ar mai fi la fel fără el. Poate că generoziatea acestui personaj imaginar ne ajută și pe noi, oamenii simpli, să trăim bucuria de a dărui din suflet.
Moș Crăciun a existat, exista și va continua să existe în sufletele noastre, pentru c ă într-un colț de suflet se găsește copilaria din noi.Oamenii care își uită copilaria sunt reci. E drept că azi partea financiară e mult mai importantă,dar eu cred ca fără acest personaj legendar și copiii dar și adulții ar fi mai săraci în amintiri și în simțiri.

Fenomenul iubirii apare la Sebastian ca un mod inedit de a descrie universul lăuntric al personajelor. În Orașul cu salcâmi, dragostea apare mai întâi sub o formă adolescentitină("Îl mângâia pe păr,ca să-i facă plăcere şi cu toate astea plăcerea era a ei, fiindcă degetele ei lungi şi subţiri erau înfiorate, cuprinzând între ele acea frunte dreaptă de adolescent torturat.”)și odată cu evoluția personajelor se transformă într-un sentiment profund ("Nu era numai un ocol al unei iubiri, care revenea din amintiri şi din obişnuinţe, din legături uitate şi vechi, dar persistente şi vii încă”).