Twitter
Facebook
Flickr
RSS
Acum 11 ani
marți, 12 iulie 2011
Plus cu minus...
Când vorbesc despre dragostea din zilele noastre mă gândesc mereu, nu știu de ce, la un circ cu mimi joviali și trapeziste talentate....Asta fiindcă observ că pentru mulți a avea o relație înseamnă o afacere, un simplu act de complezență, o nevoie de a nu fi singur, satisfacerea unei dorințe egoiste. A dispărut ideea de 2. Oamenii nu se mai unesc pentru a se iubi, ci pentru a conduce, pentru a deveni (prin celălalt eventual )mai puternici. Simt nevoia acută de a schimba, de a transforma, de parcă cel iubit este o gumă. Există ideea de competiție, un el sau o ea care să dețină pârghiile puterii, unul cântă și altul dansează. S-a pierdut spiritul colaborării, al întrajutorării reciproce. Azi doar facem calcule, cine a iertat mai mult, cine sună mai des, care înșeală mai rar. Se spune des „te iubesc”....dar la ce bun să spui asta, dacă nu ești lângă cel drag atunci când are nevoie de tine, dacă nu cu o faptă măcar cu o vorbă sinceră și caldă?! Și încrederea...care se dobândește atât de greu, se pierde la fel de ușor prin șicane și gelozii stupide.În loc de vise, se construiesc coșmaruri.Răzbunările și răutățile nu merg braț la braț cu dragostea.Nu există să iubești pe cineva și să vrei să-i faci rău, nu te ferești, nu te ascunzi , nu-l eviți pe cel de care te legă un dor nebun. Ai nevoie de el, de acea părticică importantă din viața ta...a cărei lipsă se simte. Cuvintele de cele mai multe ori lipsesc....Pai cum să vorbești, dacă celălalt nu te aude? Câte cetăți nu construiesc oare oamenii cu tăcerile lor? Și în final marea dramă...dialogul orgoliilor, care nu sunt niciodată mute. E un drum atât de lung între „eu” și „noi”,căci de multe ori ceea ce ar fi putut fi „cu soț”....rămâne impar. Ne gândim să împărțim egalitatea în cuplu fără să înțelegem că un 0 împărțit la 2 face întotdeauna 0.
... și sunt ca o mare căutând țărm mai bun
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
