Twitter
Facebook
Flickr
RSS
Acum 12 ani
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Memoriter
Ca mâine, noiembrie. Luna asta trezește în mine nostalgia anilor de liceu(știți voi, cei care ați învățat acolo, cât era de importantă ziua de 8)…
Și după cum spuneam, mă întorc în timp și-mi amintesc de zilele acelea când mă pierdeam printre rândurile unei cărți(în încercarea de a alcatui cel mai tare referat),când mă descopeream în fiecare zi altfel…
Mai ții minte Ralu, când hoinăream împreună prin pauze…și credeam că lumea e o broscuță urâcioasă ce țopaia pe lângă picioarele noastre?!Cred că am putea scrie romane despre cum împărțeam pachetul în liceu,despre cum râdeam de G,când se dădea în stambă…Parcă e o poveste sfârșită demult…dar care va rămâne veșnic vie în conștiința mea. Acum, că mă gândesc, mă simt mai bogată cu niște amintiri…
Poate că anii vor trece,noi ne vom schimba….dar clipele de atunci vor rămâne mereu întipărite în memoria mea…pentru că în făptura celei ce voi fi cândva se vor regăsi crâmpeie din ființa ce am fost odată.
Și după cum spuneam, mă întorc în timp și-mi amintesc de zilele acelea când mă pierdeam printre rândurile unei cărți(în încercarea de a alcatui cel mai tare referat),când mă descopeream în fiecare zi altfel…
Mai ții minte Ralu, când hoinăream împreună prin pauze…și credeam că lumea e o broscuță urâcioasă ce țopaia pe lângă picioarele noastre?!Cred că am putea scrie romane despre cum împărțeam pachetul în liceu,despre cum râdeam de G,când se dădea în stambă…Parcă e o poveste sfârșită demult…dar care va rămâne veșnic vie în conștiința mea. Acum, că mă gândesc, mă simt mai bogată cu niște amintiri…
Poate că anii vor trece,noi ne vom schimba….dar clipele de atunci vor rămâne mereu întipărite în memoria mea…pentru că în făptura celei ce voi fi cândva se vor regăsi crâmpeie din ființa ce am fost odată.
luni, 26 octombrie 2009
Lecție
Am înțeles acum ceea ce altădată nu aș fi putut înțelege: să nu judec înainte de a ști, să nu privesc cu ochii noaptea-n întuneric, să nu cer de la un om mai mult decât îmi poate oferi, să nu plâng la nesfârșit pentru o alegere nepotrivită…
Pentru că: orice sfârșit e un nou început... și nu sunt de vină eu pentru miicimea unora…
Și nu renunț acolo unde e prea greu pentru că asta mă face să fiu: mai tare ca o piatră, mai impetuoasă decât o furtună, mai puternică decât altadată...
Nu-i judec pe ceilalți dar nici nu-i accept. Nu mă tem de reversul medaliei.
Știu acum: că prietenii adevărați există chiar dacă îi numeri pe degete, că uneori poate fi prea târziu pentru a mai putea schimba ceva, că viața e pe zi ce trece mai complicată dar că doar așa devine mai frumoasă, că dacă pierd nu trebuie să disper, poate că “legile universului” vor altceva...
Pentru că: orice sfârșit e un nou început... și nu sunt de vină eu pentru miicimea unora…
Și nu renunț acolo unde e prea greu pentru că asta mă face să fiu: mai tare ca o piatră, mai impetuoasă decât o furtună, mai puternică decât altadată...
Nu-i judec pe ceilalți dar nici nu-i accept. Nu mă tem de reversul medaliei.
Știu acum: că prietenii adevărați există chiar dacă îi numeri pe degete, că uneori poate fi prea târziu pentru a mai putea schimba ceva, că viața e pe zi ce trece mai complicată dar că doar așa devine mai frumoasă, că dacă pierd nu trebuie să disper, poate că “legile universului” vor altceva...
sâmbătă, 24 octombrie 2009
Contraatac
"Fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor”Eu cred că fetele bune ajung unde vor, pentru că au tăria de a sfida misonginii cu farmecul și personalitatea lor,de a spune nu, când altele ar spune da; de a crede cu tărie în propriile lor idealuri,de a nu fi privite ca niște simple bucați de carne. Ele nu au nevoie să fie copii fidele ale unor manechine ridicole și nici să-și picteze chipurile cu mii de culori.Ele știu totul despre cum și cât,dar mai ales până unde merge arta seducției și de unde încep mrejele trivialității.Și chiar dacă ceilalți iți vor spune multe,”nu e bine așa”,”vii de pe altă lume”,”fii ca celelalte”e pentru că acesta e felul lor de a te admira: urînd bunul tău gust, invidiind determinarea din tine.
Suntem femei prin eleganță,șarm,rafinament,bunătate,delicatețe, personalitate și nu prin vulgaritate,prost gust și compromisuri inutile.
Fetele bune știu întotdeauna ce vor ,dar mai ales știu să aleagă cea mai buna cale de a ajunge acolo unde merită.Ele pot să cucerească totul cu o simplă privire sau doar cu un surâs cald și inocent.
Pot fi blamată pentru opinia mea, dar nu cred că forma are vreun rost fară fond și nici beteala fără brad.Nu ne îndragostim niciodată de un afiș,ci doar ne simțim atrași de expresivitatea chipului…dar vom iubi mereu omul,ființa vie cu tot ceea ce se găsește bun și rău în el.Un nas care unora li se pare mare și demodat,altora li s-ar părea delicat și chiar draguț.
Concluzionez: Impresionăm prin ceea ce ne face să fim altfel decât ceilalți ,prin acel ceva ce ne individualizează,prin noi înșine,nu prin schimonoseli de tot felul.
Suntem femei prin eleganță,șarm,rafinament,bunătate,delicatețe, personalitate și nu prin vulgaritate,prost gust și compromisuri inutile.
Fetele bune știu întotdeauna ce vor ,dar mai ales știu să aleagă cea mai buna cale de a ajunge acolo unde merită.Ele pot să cucerească totul cu o simplă privire sau doar cu un surâs cald și inocent.
Pot fi blamată pentru opinia mea, dar nu cred că forma are vreun rost fară fond și nici beteala fără brad.Nu ne îndragostim niciodată de un afiș,ci doar ne simțim atrași de expresivitatea chipului…dar vom iubi mereu omul,ființa vie cu tot ceea ce se găsește bun și rău în el.Un nas care unora li se pare mare și demodat,altora li s-ar părea delicat și chiar draguț.
Concluzionez: Impresionăm prin ceea ce ne face să fim altfel decât ceilalți ,prin acel ceva ce ne individualizează,prin noi înșine,nu prin schimonoseli de tot felul.
P.S:The Flower That Blooms in Adversity Is the Most Rare and Beautiful of All
duminică, 18 octombrie 2009
Into the wild
For one to be enlightened, one must give up ambitions of others.Don’t hesitate or allow yourself to make excuses. Just get out and do it.
Why should we live with such hurry and waste of life? We are determined to be starved before we are hungry.
luni, 12 octombrie 2009
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Lucruri simple
"Just because I'm hurting
Doesn't mean I'm hurt"
_________
Azi am ascultat melodia mea preferată (Coldplay-Lost) și nu știu cum, mi-a venit în gând să scriu despre câteva lucruri mărunte, care mi s-au întâmplat în doar câteva săptămâni, dar care m-au făcut să cresc… despre lucrurile simple, care fac viața mai frumoasă, despre prima frunză arămie, pe care am găsit-o căzută în parc, în timp ce mă plimbam cu Otilia…. despre tot ceea ce înseamnă să ai vise și să crezi in ele, mai presus de orice….
Vorbesc despre mine, despre tot acest timp nou pe care tocmai l-am găsit și pe care nu l-aș lăsa să treacă.
Mi se întâmplă lucruri ciudate… mă găsesc zi de zi la fel, dar în același timp altfel….Descopăr frânturi dintr-un “eu” pe care-l știam ascuns.
Dincolo de întrebări și răspunsuri, învaț să merg pe drumul meu.
Mi se întâmplă lucruri ciudate… mă găsesc zi de zi la fel, dar în același timp altfel….Descopăr frânturi dintr-un “eu” pe care-l știam ascuns.
Dincolo de întrebări și răspunsuri, învaț să merg pe drumul meu.
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Starea de “Ștrumf”
Dimineață .Mă trezesc greu.... somnoroasă îmi beau ceiuțul de zmeură dulce-acrișor(ca mine)…poate că altădată va mai rămâne timp și pentru dulceața din borcănel, dar astăzi mă îmbrac în grabă (fiindcă la mine sintagma“ în grabă” se aplică la orice oră din zi) și mă furișez pe ușă sperând să nu fi uitat vreo ceva.
Ajung în cele din urmă într-un amfiteatru mult prea mare pentru mine, asta după ce l-am căutat vreo juma’ de oră și dau buzna….îmi fac loc printre ceilalți și ca un veritabil ștrumf ce sunt mă așez lângă un uriaș cu ochi albastri: -"E liber?/-Da, este"…și așa începe totul.
După câteva minute ne pierdem în discuții: proful vorbind de legi, norme și constituții, noi despre semne zodiacale și impresii de-nceput de octombrie. Și fiindcă orice ștrumf e prin definiție curios, m-am trezit întrebând:”-Tu ce vrei să devii?”….și răspunsul a fost incredibil de pragmatic:”- Stai să trec de prima sesiune!”…Și trebuie să recunosc, mi-a scăpat acest detaliu….poate pentru că pe planeta ștrumfilor încă nu s-a inventat sesiunea.
P.S: Vezi poate uiți să mă anunți când te întâlnești cu ștrumfu’!
Ajung în cele din urmă într-un amfiteatru mult prea mare pentru mine, asta după ce l-am căutat vreo juma’ de oră și dau buzna….îmi fac loc printre ceilalți și ca un veritabil ștrumf ce sunt mă așez lângă un uriaș cu ochi albastri: -"E liber?/-Da, este"…și așa începe totul.
După câteva minute ne pierdem în discuții: proful vorbind de legi, norme și constituții, noi despre semne zodiacale și impresii de-nceput de octombrie. Și fiindcă orice ștrumf e prin definiție curios, m-am trezit întrebând:”-Tu ce vrei să devii?”….și răspunsul a fost incredibil de pragmatic:”- Stai să trec de prima sesiune!”…Și trebuie să recunosc, mi-a scăpat acest detaliu….poate pentru că pe planeta ștrumfilor încă nu s-a inventat sesiunea.
P.S: Vezi poate uiți să mă anunți când te întâlnești cu ștrumfu’!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
