Twitter
Facebook
Flickr
RSS
Acum 12 ani
marți, 25 mai 2010
duminică, 23 mai 2010
Jos măștile!
Nu m-am născut să conving pe nimeni de nimic. Cei care mă cunosc știu prea bine cum sunt, iar pe cei care cred ca mă cunosc, nu-i voi contrazice cu nimic, ci îi voi lăsa să rămână cu ceea ce cred. S-a vorbit mult pe aici pe blogul meu despre frustrare. Aceasta se naște atunci când ai fi vrut să faci ceva și ți-a lipsit curajul să o faci, ai fi vrut să spui ceva dar ți-au lipsit cuvintele și ai tăcut. Ori după cum bine se poate observa din paginile acestui blog eu sunt genul de om care face ce simte și spune ce gândește. Și nu mă tem de opiniile adverse, pentru că am încredere absolută în ceea ce spun. Spun adevăruri dureroase, pe care nu le-am citit în ziar sau văzut la tv, ci care s-au întâmplat chiar în jurul meu. Și poate sunt infatuată, dar am și motive. În relațiile cu cei din jur nu am jucat niciodată murdar, indiferent că mi-erau apropiați sau străini, de aceea nu pot accepta să nu mi se răspundă cu aceeași monedă.
Am idealuri și când spun asta nu mă refer la clasicele “nu am mințit niciodată”, ”dacă nu voi mai fi virgină când mă voi mărita, va fi o greșeală impardonabilă”, ”dacă scap o înjurătură la nervi, comit o faptă capitală”….nu acestea sunt idealurile la care mă refer. A avea idealuri și principii înseamnă a avea puterea de a te accepta,de a-ți asuma limitele și de a-ți dori să te autodepășești. Ori majoritatea tinerilor de azi ce idealuri mărețe au?! ”Cum să f*t mai multe fete, ca să arăt lumii cât sunt de matur, (căci dacă ai 20 de ani și nu ai măcar 10 pe listă deja ești fătălău); ”Cum să-mi fraieresc parinții să-mi ia o mașina bengoasă să pot agăța mai multe puștoaice proaste de care să-mi bat p**a?; ”Hai fată în Mall să-mi iau chiloți cu paiete, că nu sunt suficient de pitzi cu ăștia roz de pe mine”!; ”Yupi, m-a găsit dirga beată la oră și m-au exmatriculat!Ce tare”…”Sper că măcar pentru extensiile astea pe care tocmai mi le-am pus să se uite oleacă la mine, diseară în disco, când o să dau din cur pe lângă el”...
Într-o societate în care valorile au murit şi respectul si inteligența au fost subjugate de incultură și bădărănie, încă ne mirăm cum de s-a ajuns aici? Din vina noastră, a tuturor, pentru că nu facem nimic constructiv, așteptăm să ni se ofere totul fără a da nimic în schimb. E vina noastră și repet a venit timpul să recunoaștem, să creștem și să nu ne mai simțim lezați când o ironie transmite un adevăr! Jos măștile, nu mai pozați în victime! Realitatea ne învață că fiecare clipă trebuie investită în ceva durabil, care să dea roade, astfel riscăm să ne scoatem ochii pentru o firmitură de pâine. Nu putem sta ca niște loaze, lamentându-ne că trăim în Romania și asta ne ocupă tot. Dar am zis și azi prea multe, și iar o să se amuze o mai veche coleguță de-a mea, de care în liceu ne amuzam noi, că nu prea știa să citească. Între timp a învățat și ea alfabetul, ba chiar recunoaște literele de pe tastatură! Vedeți ce minuni face tehnologia? Nu vreau ca de la atâta amuzament lumea să ia în greutate!
Am idealuri și când spun asta nu mă refer la clasicele “nu am mințit niciodată”, ”dacă nu voi mai fi virgină când mă voi mărita, va fi o greșeală impardonabilă”, ”dacă scap o înjurătură la nervi, comit o faptă capitală”….nu acestea sunt idealurile la care mă refer. A avea idealuri și principii înseamnă a avea puterea de a te accepta,de a-ți asuma limitele și de a-ți dori să te autodepășești. Ori majoritatea tinerilor de azi ce idealuri mărețe au?! ”Cum să f*t mai multe fete, ca să arăt lumii cât sunt de matur, (căci dacă ai 20 de ani și nu ai măcar 10 pe listă deja ești fătălău); ”Cum să-mi fraieresc parinții să-mi ia o mașina bengoasă să pot agăța mai multe puștoaice proaste de care să-mi bat p**a?; ”Hai fată în Mall să-mi iau chiloți cu paiete, că nu sunt suficient de pitzi cu ăștia roz de pe mine”!; ”Yupi, m-a găsit dirga beată la oră și m-au exmatriculat!Ce tare”…”Sper că măcar pentru extensiile astea pe care tocmai mi le-am pus să se uite oleacă la mine, diseară în disco, când o să dau din cur pe lângă el”...
Într-o societate în care valorile au murit şi respectul si inteligența au fost subjugate de incultură și bădărănie, încă ne mirăm cum de s-a ajuns aici? Din vina noastră, a tuturor, pentru că nu facem nimic constructiv, așteptăm să ni se ofere totul fără a da nimic în schimb. E vina noastră și repet a venit timpul să recunoaștem, să creștem și să nu ne mai simțim lezați când o ironie transmite un adevăr! Jos măștile, nu mai pozați în victime! Realitatea ne învață că fiecare clipă trebuie investită în ceva durabil, care să dea roade, astfel riscăm să ne scoatem ochii pentru o firmitură de pâine. Nu putem sta ca niște loaze, lamentându-ne că trăim în Romania și asta ne ocupă tot. Dar am zis și azi prea multe, și iar o să se amuze o mai veche coleguță de-a mea, de care în liceu ne amuzam noi, că nu prea știa să citească. Între timp a învățat și ea alfabetul, ba chiar recunoaște literele de pe tastatură! Vedeți ce minuni face tehnologia? Nu vreau ca de la atâta amuzament lumea să ia în greutate!
vineri, 21 mai 2010
Numele Împărătesei
ELENA = torţă, foc; rază de soare
Elena (Helena) (greacă: Ἑλένη, "cea mai frumoasă dintre muritoare"), era în mitologia greacă fiica lui Zeus şi a Ledei.. Regele Spartei, tatăl ei pământesc, o căsătoreşte cu Menelau, dar este răpită de Paris cu încuviinţarea zeiţei Afrodita, care i-o dăruise ca răsplată după arbitrajul favorabil în cazul mărului discordiei.
~
Vechiul nume de origine greacă, pare să însemne, torţă, făclie şi strălucirea Soarelui. Numele înzestrează persoana care-l poartă cu aptitudinea de a media conflicte sau de a se afla, mai mereu, în mijlocul lor. Riscul pe care şi-l asumă este însă acela ca un conflict, odată aplanat, cei implicaţi să uite, şi cum a fost rezolvat, iar cel care calmează situaţia este făcut ţap ispăşitor pentru tot ce merge prost în împrejurarea respectivă.
Elena (Helena) (greacă: Ἑλένη, "cea mai frumoasă dintre muritoare"), era în mitologia greacă fiica lui Zeus şi a Ledei.. Regele Spartei, tatăl ei pământesc, o căsătoreşte cu Menelau, dar este răpită de Paris cu încuviinţarea zeiţei Afrodita, care i-o dăruise ca răsplată după arbitrajul favorabil în cazul mărului discordiei.
~
Vechiul nume de origine greacă, pare să însemne, torţă, făclie şi strălucirea Soarelui. Numele înzestrează persoana care-l poartă cu aptitudinea de a media conflicte sau de a se afla, mai mereu, în mijlocul lor. Riscul pe care şi-l asumă este însă acela ca un conflict, odată aplanat, cei implicaţi să uite, şi cum a fost rezolvat, iar cel care calmează situaţia este făcut ţap ispăşitor pentru tot ce merge prost în împrejurarea respectivă.
~
…şi mi-au spus Elena! Fie că ai mei au dorit un nume de sfânt, fie că au dorit să păstreze tradiţia familiei, cert este că acesta mi-a rămas primul nume de botez. Cred că este un prenume definitoriu pentru personalitatea mea, dacă ţinem cont de semnificaţia sa, dar şi de rezonanţa sa istorică. Nu cred că purtătoarele acestui prenume doresc din tot dinandinsul să se evidenţieze prin ceva, deşi istoria m-ar putea contrazice.Un singur lucru ştiu cu certitudine şi anume că acest prenume mi-a purtat întotdeauna noroc. Predominanţa vocalelor îl fac să pară simplu şi uşor ca o picătura de rouă, dar cele două consoane îi conferă o anume greutate. Dar gata, i-ajunge cât l-am lăudat, apoi o să se supere cel de-al doilea prenume al meu….
~
P.S: Mulţi ani Elenelor!
…şi mi-au spus Elena! Fie că ai mei au dorit un nume de sfânt, fie că au dorit să păstreze tradiţia familiei, cert este că acesta mi-a rămas primul nume de botez. Cred că este un prenume definitoriu pentru personalitatea mea, dacă ţinem cont de semnificaţia sa, dar şi de rezonanţa sa istorică. Nu cred că purtătoarele acestui prenume doresc din tot dinandinsul să se evidenţieze prin ceva, deşi istoria m-ar putea contrazice.Un singur lucru ştiu cu certitudine şi anume că acest prenume mi-a purtat întotdeauna noroc. Predominanţa vocalelor îl fac să pară simplu şi uşor ca o picătura de rouă, dar cele două consoane îi conferă o anume greutate. Dar gata, i-ajunge cât l-am lăudat, apoi o să se supere cel de-al doilea prenume al meu….
~
P.S: Mulţi ani Elenelor!
marți, 18 mai 2010
Cărţile vorbesc
Am auzit pe mulţi „intelectuali redutabili” ai vremurilor noastre zicând adesea că cei care se raportează la cărţile citite sunt nişte oameni rupţi de realitate. Ei bine ţin să menţionez că dacă te opreşti cu lectura la nivelul basmului, e foarte probabil să consideri universul livresc drept un soi de paradis cu Feţi-Frumoşi şi Prinţese cu fundiţe, unde plouă cu lapte şi ninge cu miere. Dar atenţie: o carte bună, cu un conţinut bine definit ilustrează perfect realităţile contemporane. Societatea de azi, aflată în paragină , foametea şi durerea oamenilor pot fi regăsite fără dar şi poate în ofurile localnicilor Cuţaridei lui Barbu(„Tu-ți dumnezeul tău Doamne, care le-ai făcut pe toate strâmbe, de-ți bați joc de sufletul meu”)sau printre înjurăturile personajelor lui Preda. Şi parcă nici dragostea nu mai e atât de suavă şi armonioasă dacă ne gândim la tragicul final al lui Lorelei, la povestea eroilor din Bal mascat sau a celor din Oraşul cu salcâmi , poveşti care încă o dată îi contrazic pe cei care susţin că orice roman de dragoste are un happy end.
Dar şi misoginismul, care e la putere în zilele noastre e foarte bine reprezentat în romanele lui Camil Petrescu, unde vom regăsi femeia curvă, frivolă, materialistă şi lipsită de scrupule, întruchipată în fiinţa Elei sau a Emiliei.Cât despre prostie, lipsă de educaţie şi moravuri uşoare, cred că opera maestrului Caragiale este un tablou de marcă ce reflectă cu desăvârşire aceste elemente sociale. Săracia e la ea acasă în Desculţ, unde boierii pun botniţe ţăranilor de teamă ca aceştia să nu le mănânce strugurii.
Deci pentru cine zice că din cărţi reuşeşti doar să-ţi construieşti vise, un singur lucru am de spus: mai citiţi fraţilor şi altceva decât Harap-Alb şi Albă-ca-Zăpada!
Cărţile îţi pot oferi modele de viaţă, dar totodată îţi pot întări convingerile despre realitatea în care trăieşti .
Dar şi misoginismul, care e la putere în zilele noastre e foarte bine reprezentat în romanele lui Camil Petrescu, unde vom regăsi femeia curvă, frivolă, materialistă şi lipsită de scrupule, întruchipată în fiinţa Elei sau a Emiliei.Cât despre prostie, lipsă de educaţie şi moravuri uşoare, cred că opera maestrului Caragiale este un tablou de marcă ce reflectă cu desăvârşire aceste elemente sociale. Săracia e la ea acasă în Desculţ, unde boierii pun botniţe ţăranilor de teamă ca aceştia să nu le mănânce strugurii.
Deci pentru cine zice că din cărţi reuşeşti doar să-ţi construieşti vise, un singur lucru am de spus: mai citiţi fraţilor şi altceva decât Harap-Alb şi Albă-ca-Zăpada!
Cărţile îţi pot oferi modele de viaţă, dar totodată îţi pot întări convingerile despre realitatea în care trăieşti .
duminică, 9 mai 2010
Îndemn
“Am scris gândindu-mă la tine...”
Hai să discutăm. Cred că venit timpul să vorbim…Poți să faci o cafea, să aprinzi o țigară, să formezi un nr. de telefon....și să dai cărțile pe față. Nu pierzi nimic, doar câștigi niște zile mai frumoase. Dacă ai greșit sau ai făcut bine nu mai contează acum, căci nu ești în fața unui complet de judecată. Poți să te privești în oglindă să-ți spui ce nu-ți mai place, poți să râzi, să plângi sau să-l privești adânc în ochii când îți va spune că nu-i mai pasă....
Ne pierdem zi de zi în ceața uitării de sine,ne punem întrebări care apasă mult pe rană, când un răspuns ar putea s-o vindece. Alege cuvintele pentru a putea dărâma zidul...Tăcerile dor și nu aduc decât regrete....Mai bine să auzi un “Da”care te va face să zâmbești, sau un “Nu” care te-ar putea elibera de îndoieli. Dar gândește-te mai repede, alege un drum și urmează-l cu credință, nu te întoarce și nu pleca urechea la ei, pentru că sunt mulți , stupizi, urâți și ancorați în tărâmul invidiei. Ei vor fi mereu acolo, dar vei trece peste părerile lor pentru că ești peste ei, urmându-ți calea. Zic să te grăbești pentru că timpul e prea bătrân ca să mai poată aștepta....și nu uita: Curajul vine numai atunci când îl chemi.
Ne pierdem zi de zi în ceața uitării de sine,ne punem întrebări care apasă mult pe rană, când un răspuns ar putea s-o vindece. Alege cuvintele pentru a putea dărâma zidul...Tăcerile dor și nu aduc decât regrete....Mai bine să auzi un “Da”care te va face să zâmbești, sau un “Nu” care te-ar putea elibera de îndoieli. Dar gândește-te mai repede, alege un drum și urmează-l cu credință, nu te întoarce și nu pleca urechea la ei, pentru că sunt mulți , stupizi, urâți și ancorați în tărâmul invidiei. Ei vor fi mereu acolo, dar vei trece peste părerile lor pentru că ești peste ei, urmându-ți calea. Zic să te grăbești pentru că timpul e prea bătrân ca să mai poată aștepta....și nu uita: Curajul vine numai atunci când îl chemi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
