Zâmbet colorat

Ȋncǎ o zi...şi las ȋn urmǎ ...multe lucruri necunoscute ȋncǎ, dar care au devenit mult prea vechi comparativ cu noutǎţile care mǎ aşteaptǎ. Dacǎ ar fi sǎ citez personajul meu interbelic preferat aş spune cǎ „ȋn graba tinereţii mele”...am un singur ţel. E totuşi ciudat cum de nu iau cu mine o pozǎ, o carte, o fǎrâmǎ de ceva...care sǎ mǎ lege de trecut. Da Trecut, asta va fi clipa de azi...ȋntr-o zi, un ceas...ȋntr-o secundǎ. Eternitǎţile mor şi ele cumva, cândva doar cǎ noi nu le vedem....nu e nimic pentru totdeauna. Nici mǎcar ceea ce aş fi crezut sǎ fie...Existǎ un timp al schimbǎrii, al ruperii, al uitǎrii....Nu doar cǎ nu mǎ sperie ȋnceputul.. dar firea mea primǎvaraticǎ, ardentǎ şi uşor fugace mǎ face sǎ ȋnţeleg cǎ niciun loc nu semanǎ cu altul. Ȋntre strǎini...voi trece repede sau lent dar nimeni nu-mi va şti pasul.Voi fi liberǎ ȋn faţa propriilor angoase, liberǎ ȋn faţa vieţii. Un bagaj ȋn care nu am luat decât ceea ce ȋmi trebuie, fǎrǎ vise neȋmplinite...şi idei neȋmpǎrtǎşite.

J’arrive mon étoile!