Twitter
Facebook
Flickr
RSS
Acum 11 ani
miercuri, 30 decembrie 2009
Bilanţ
Finu Robby: sau îţi este dor de anumite clipe din anul ăsta?Une demoiselle: hmm…poate…cine ştie?
_________________
2009 la final! Bun sau rău a fost un an al marilor încercări şi decizii, al unor situaţii limită din care am reuşit totuşi să ies. Nu ştiu cum va fi anul ce vine, cert este că nu voi mai face aceleaşi greşeli… ( vor fi, poate, altele…)
Regrete? Nu am. Se putea mai bine, după cum se putea mai rău. Oricum anumite construcţii rămase neterminate în 2009 se vor finaliza, probabil, în 2010. Sau poate că până la finele lui 2009 îmi voi fi încheiat toate conturile pentru că, nu-i aşa, nu e bine să intri cu datorii în noul an. Am avut multe de învăţat anul acesta. Lucruri de care înainte mă feream mi-au părut anul ăsta lipsite de orice conotaţii negative, obstacole care altădată mi s-ar fi părut de netrecut mi-au apărut ca simple etape în drumul meu către desăvârşire… şi de multe ori, sintagme de genul „must conquer”, m-au întărit.
Răsturnări de situaţii, cuvinte nespuse, vise moarte sau iluzii rispite, succese, întăriri de convingeri, de principii, evoluţie, construcţie a unui patrimoniu moral greu de ruinat, cunoştinte multe, experienţe, urâte sau plăcute, oricum ale mele toate. Iar în 2010, dincolo de cuvinte, va arde mocnit dorul de a retrări momentele lui 2009, pentru că împletind raţiune şi simţire am realizat că întâmplările care se succed în viaţa noastră ne fac să cunoaştem, cu fiecare zi care trece, o altă parte din noi.
Ȋn noul an îmi propun să fiu puternică pentru că e singurul lucru de care am nevoie pentru a răzbi.
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Rânduri
Nu căuta fericirea la S.H. când o poți găsi la florăria din colț.Și revin asupra unor convingeri pentru care am fost criticată. Știu că nu sunt prea comodă pentru unii, deoarece sunt prea directă, sinceră și nu-i așa, adevărul doare tare uneori ?!Toți caută adevărul, dar când îl găsesc se sperie de el…e așa mare şi urât “baiatu’ ăsta”? Dar vorba amicului Narcis, trebuie să spunem lucrurilor pe nume, pentru că avem dreptul acesta, câștigat prin sângele vărsat pe baricadele revoluției din ’89.
De Crăciun Ipocrizia și Răutatea iau cina pe masa intereselor iar Egoismul face amor cu Lașitatea într-un colț de suflet.
Să încep povestea. Primesc urări de bine de Crăciun din partea cuiva care până mai ieri îmi arunca în față cuvinte grele, ironii pline de invidie și acuzații nefondate. Ipocrizia Rulzz!;)….Cineva se supără pe mine că îl contrazic. Dar cum dacă nu vrea să înțeleagă că din suferință se naște maturitatea, nu frustrarea!Oamenii care au iubit cândva sunt buni, luminoși și deschiși chiar și spre suferință și nu stau supărați pe viață și în seara de Crăciun, cu statusuri de genu “I wanna kill somebody”. Să ne gândim că alții nici nu au ce mânca de Crăciun, nu au văzut niciodată un brad împodobit și nu doar că nu cred în Moșu, dar nici nu au auzit de legendarul personaj, și cu toate astea nu-și doresc să omoare pe nimeni. I mean: Wake up!
Citisem un status legat de cum să devii mai bun. Ideea e cât se poate de simplă. Nu devenim mai buni. Ne naștem buni, sau nu. Dar asta e mai greu de înțeles pentru unele cunoștințe de-ale mele care, dintr-un « exces de bunătate » uită să transmită niște simple urări de bine celor din jur, așa ca de Crăciun. Până și cuvintele au început să ni se pară scumpe de când cu criza asta.
Iar ţie ucigaș de vise, care chiar dacă vei citi, te vei face că nu ai văzut nimic….ție îți doresc să primești în anul care vine curaj, să reușești acolo unde vrei. Nu ai știut niciodată să mă înțelegi, dar nici nu ai încercat. Știu că ți-e frică, toată lumea simte la fel, face la fel. Păcat că tu pentru mine nu ești toată lumea…Dar nu-i așa, suntem diferiți, deci opiniile noastre nu converg.
Pentru toți cei care mă plac sau nu ,vă doresc un an nou fericit, să găsiți tot ce căutați și să primiți tot ce meritați.De la om la om. « La mulți ani ! »
vineri, 25 decembrie 2009
marți, 22 decembrie 2009
Déjà vu
Zăpadă. Ger. Colindători ce vor veni și anul acesta la fel ca și anul trecut, de voie de nevoie. Oameni reci, mai reci decât gheața unui decembrie năprasnic. Spiritul sărbătorilor de iarnă își îmbracă iar haina comercială: urări de bine, magazine împodobite cu beteală, sezonul reducerilor. Ne vom ura din nou “mulți ani” la finele lui 2009, pentru că nu-i așa, nu mai contează cum ne vor fi anii, important este să fie cât mai mulți!
Cortina cade înainte ca spectacolul să înceapă. Regizorul a uitat scenariul. E bătrân și el, poate mai bătrân decât Moșu’.
Obosită, mă întorc la ale mele…legi, definiții, noțiuni nedeslușite încă.
sâmbătă, 19 decembrie 2009
Un altfel de Craciun...
Crăciunul este aproape întotdeauna marcat de o aura de poveste. Ne aducem aminte cu placere de nopțile de iarnă în care așteptam cu nerăbdare venirea lui Moș Crăciun, de speranțele pe care le aveam când venea vorba de surpriza apariției cadourilor sub bradul frumos împodobit și de caldura din casa plină de familie, sau mirosul de frig si zapadă, afară la joacă.
Pentru unii, Crăciunul e singurul motiv de caludră printre miile de fulgi de zăpadă reci ce-au nins în viața lor.Dacă ne gândim la Fetița cu chibrituri a lui Anderson vom înțelege acest lucru. Drama acelei fetițe, ce în preajma sărbătorilor nu are pe nimeni,și vinde chibrituri pe strada până frigul o învinge și o duce spre o altă lume, departe de toate greutățile vieții, emoționeaza și întristează.
Un alt exemplu este Beghe,un copil sărman ce-și ducea existența în mahalaua Cuțaridei(Gropa-Eugen Barbu)și care îl așteaptă și el pe Moșu’:” Prin mahalaua Cuțaridei,Moș Crăciun nu trecuse niciodată.Nu trecu nici de data asta.Beghe se trezise devreme.Afară se îngână ziua cu noaptea.Tat-său încă sforaia.Ene,făcut covrig lângă perete,nu se mișca.Copilul,cu inima la gura,deschise ușa și luă o gheată în mână.O azvârli.Nu venise moșul ăl bun."
Pe de altă parte,sărbatoarea Crăciunului poate să alunge tristeţea, “molipsind” chiar şi cele mai friguroase firi umane.Un exemplu elocvent în acest sens îl găsim în “Poveste de Crăciun”, o ecranizare BBC după romanul omonim al lui Charles Dickens.
În Londra austeră din perioada victoriană, îşi duce abătut zilele Ebenezer Scrooge (Michael Hordern), un bătrân avar, veşnic posac şi răutăcios. De când a murit Jacob Marley, prietenul şi partenerul său de afaceri, Scrooge are sufletul îngheţat: nimic nu-i e pe plac şi nimeni nu-i intră în voie. Cei din jur aşteaptă cu nerăbdare Crăciunul, iar Scrooge nu face decât să le strice buna-dispoziţie. În seara de Ajun, toti sunt veseli şi îşi împărtăşesc bucuria cu cei dragi, numai Scrooge e singur şi ursuz ca de obicei.
Pe când se pregăteşte de culcare, Scrooge e vizitat de fantoma prietenului său, Marley (John Le Mesurier), care s-a întors din mormânt cu un avertisment. Pentru a-şi ispăşi pacatele din timpul vieţii, Marley a fost osândit să cutreiere pământul cu picioarele în lanţuri ca să vadă suferinţa pe care a cauzat-o altora şi fericirea pe care n-o mai poate împărtăşi. Aceeaşi soartă îl aşteaptă şi pe Scrooge dacă nu se va schimba. Are, totuşi, trei şanse să se izbăvească de acest blestem: va fi bântuit de fantomele Crăciunului trecut, a celui prezent şi a celui viitor.
Așadar spiritul Crăciunului poate îndulci existența amară a unora și poate schimba atmosfera anostă din viețile altora,dăruindu-ne puterea de a merge mai departe,de a fi mai buni,mai veseli.
Pentru unii, Crăciunul e singurul motiv de caludră printre miile de fulgi de zăpadă reci ce-au nins în viața lor.Dacă ne gândim la Fetița cu chibrituri a lui Anderson vom înțelege acest lucru. Drama acelei fetițe, ce în preajma sărbătorilor nu are pe nimeni,și vinde chibrituri pe strada până frigul o învinge și o duce spre o altă lume, departe de toate greutățile vieții, emoționeaza și întristează.
Un alt exemplu este Beghe,un copil sărman ce-și ducea existența în mahalaua Cuțaridei(Gropa-Eugen Barbu)și care îl așteaptă și el pe Moșu’:” Prin mahalaua Cuțaridei,Moș Crăciun nu trecuse niciodată.Nu trecu nici de data asta.Beghe se trezise devreme.Afară se îngână ziua cu noaptea.Tat-său încă sforaia.Ene,făcut covrig lângă perete,nu se mișca.Copilul,cu inima la gura,deschise ușa și luă o gheată în mână.O azvârli.Nu venise moșul ăl bun."
Pe de altă parte,sărbatoarea Crăciunului poate să alunge tristeţea, “molipsind” chiar şi cele mai friguroase firi umane.Un exemplu elocvent în acest sens îl găsim în “Poveste de Crăciun”, o ecranizare BBC după romanul omonim al lui Charles Dickens.
În Londra austeră din perioada victoriană, îşi duce abătut zilele Ebenezer Scrooge (Michael Hordern), un bătrân avar, veşnic posac şi răutăcios. De când a murit Jacob Marley, prietenul şi partenerul său de afaceri, Scrooge are sufletul îngheţat: nimic nu-i e pe plac şi nimeni nu-i intră în voie. Cei din jur aşteaptă cu nerăbdare Crăciunul, iar Scrooge nu face decât să le strice buna-dispoziţie. În seara de Ajun, toti sunt veseli şi îşi împărtăşesc bucuria cu cei dragi, numai Scrooge e singur şi ursuz ca de obicei.
Pe când se pregăteşte de culcare, Scrooge e vizitat de fantoma prietenului său, Marley (John Le Mesurier), care s-a întors din mormânt cu un avertisment. Pentru a-şi ispăşi pacatele din timpul vieţii, Marley a fost osândit să cutreiere pământul cu picioarele în lanţuri ca să vadă suferinţa pe care a cauzat-o altora şi fericirea pe care n-o mai poate împărtăşi. Aceeaşi soartă îl aşteaptă şi pe Scrooge dacă nu se va schimba. Are, totuşi, trei şanse să se izbăvească de acest blestem: va fi bântuit de fantomele Crăciunului trecut, a celui prezent şi a celui viitor.
Așadar spiritul Crăciunului poate îndulci existența amară a unora și poate schimba atmosfera anostă din viețile altora,dăruindu-ne puterea de a merge mai departe,de a fi mai buni,mai veseli.
duminică, 13 decembrie 2009
Complicat...
“Ești un tip fumuriu.
Parcă vii din ceață.”
Observ că mereu îți place să complici lucrurile.
Da ai dreptate,viața e mai frumoasă complicată,dar cât de departe poți ajunge încercând să mânuiești frâiele destinului?Eu am încercat mereu să ies din furtunile sufletului prin cuvinte sau prin fapte.Tu ești asemeni unei melodii, care se aude când mai lent,cu sunete sfioase și timide,când mai tare,cu note vii ,înclinate spre înaltul partiturii.Mi-e greu să te definesc pentru că mi-e greu să găsesc un acord între tine și tine.Cel de ieri,care nu mai este cel de azi,care mâine va fi altul. Nedeslușit mister...Cum să furi licăriri de lumină,și apoi să te ascunzi de mânia soarelui?Nu crezi că ar fi mai bine să-i redai soarelui lumina,pentru ca mai apoi acesta să te încălzească cu razele lui?!
Nu aștept răspuns.Mi l-a șoptit cândva « vântul » la ureche….Pe atunci nu cunoșteam decât o mică parte din tine,dar totuși suficientă pentru a mă arunca în mrejele necunoscutului….Necunoscut!Da așa continui să fii și astăzi și poate că asta mă determină să aflu răspunsuri care poate nu mi-ar servi la nimic,dar m-ar ajuta să mă conving de faptul că diferențele de opinii dintre oameni fac viața mai interesantă.M-ai contrazis în repetate rânduri,te-am urât,apoi te-am apreciat,apoi iar te-am urât…și în sfarșit am înțeles că cele mai frumoase povești se nasc fie din dorința de a complica ceva simplu,pentru că siguranța ar naște pasivitate,fie din dorința de a simplifica ceva extrem de complicat,pentru că necrederea să nu se confunde cu tema de a fi rănit.Totuși...să păcălim sufletul,înseamnă să ne păcălim pe noi înșine și în plus de ce să ținem sufletul închis într-o cutie ca pe un cadou prețios pe care nu-l vom putea dărui niciodată nimănui?!
Nu aștept răspuns.Mi l-a șoptit cândva « vântul » la ureche….Pe atunci nu cunoșteam decât o mică parte din tine,dar totuși suficientă pentru a mă arunca în mrejele necunoscutului….Necunoscut!Da așa continui să fii și astăzi și poate că asta mă determină să aflu răspunsuri care poate nu mi-ar servi la nimic,dar m-ar ajuta să mă conving de faptul că diferențele de opinii dintre oameni fac viața mai interesantă.M-ai contrazis în repetate rânduri,te-am urât,apoi te-am apreciat,apoi iar te-am urât…și în sfarșit am înțeles că cele mai frumoase povești se nasc fie din dorința de a complica ceva simplu,pentru că siguranța ar naște pasivitate,fie din dorința de a simplifica ceva extrem de complicat,pentru că necrederea să nu se confunde cu tema de a fi rănit.Totuși...să păcălim sufletul,înseamnă să ne păcălim pe noi înșine și în plus de ce să ținem sufletul închis într-o cutie ca pe un cadou prețios pe care nu-l vom putea dărui niciodată nimănui?!
sâmbătă, 12 decembrie 2009
Legenda bunului bătrân...
Moș Crăciun este un personaj simpatic, rumen în obraji, cu o burtică prietenoasă,cu barbă lungă și albă. Un om blajin care reușește să aducă zâmbetul pe buzele tuturor copiilor. El este îmbrăcat într-un costum alb cu roșu și poartă o curea neagră.Legenda spune că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile nașterii, l-a rugat pe Moș Ajun să-i găzduiască. Deoarece era sărac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui mai mic și mai bogat, Moș Craciun. Ajunsă la casa lui Crăciun, Maica Domnului o găsește acasă pe soția acestuia, Crăciuneasa și îi cere acesteia adăpost. Crăciuneasa era o femeie buna, însă știindu-și soțul rău și necredincios, îi găzduiește în grajdul vitelor. Apoi, fără să-i spună soțului ei, Crăciuneasa o ajută pe Maica Domnului să-L nască pe Pruncul Iisus. Aflând cele întâmplate, Crăciun își pedepsește soția tăindu-i mâinile. Maica Domnului, printr-o minune, o vindecă, lipindu-i mâinile la loc Crăciunesei. Moș Crăciun, văzând aceasta se căiește și îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel "primul creștin". Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi și-a împărțit întreaga avere copiilor săraci.De atunci, în fiecare an, în Ajunul Nașterii Domnului (24 decembrie), Moș Crăciun vine cu sania trasă de reni, intră pe horn și pune sub brad cadourile. Cei 9 reni sunt: Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder și Blitzen. Conducătorul acestora este Rudolph, renul cu nas roșu,care strălucește în întuneric. Poate că de aceea l-a ales Moș Crăciun să conducă atelajul,pentru că nasul lui Rudolf luminează în noapte!Un ren poate să care greutăți egale cu de două ori greutatea lui așa că sunt preferați ca animale de povara în zonele înzăpezite, pentru că pot trage cu ușurință sănii încărcate până la refuz.Așadar, este ușor de înțeles de ce Moș Crăciun și-a ales ca animale de tracțiune renii! Ar fi putut alege câini de sanie, dar renii sunt mai rezistenți și mai dau și lapte pe deasupra, și se știe ca lui Moș Crăciun îi place laptele cu prăjiturele (ca așa îi lasa toți copiii în seara de ajun!). Renii lui Moș Crăciun sunt singurii reni zburători din istorie și au căpătat acest dar dupa ce au mâncat porumb vrăjit, pe care Moș Crăciun l-a primit în dar de la un vrăjitor foarte priceput. Porumbul vrăjit nu le-a dat însă numai putere să zboare, ci și forța să care tone de jucării, cu viteza gândului, pentru că Moș Crăciun să le poată dărui copiilor într-o singură noapte!
Poate că acest om blajin care reușește să aducă zâmbetul pe buzele tuturor copiilor nu a existat niciodată, dar uneori și visele contează în viața noastră.. Chiar dacă marile campaniilor publicitare profită de pe urma imaginii lui, cu siguranță Crăciunul nu ar mai fi la fel fără el. Poate că generoziatea acestui personaj imaginar ne ajută și pe noi, oamenii simpli, să trăim bucuria de a dărui din suflet.
Moș Crăciun a existat, exista și va continua să existe în sufletele noastre, pentru c ă într-un colț de suflet se găsește copilaria din noi.Oamenii care își uită copilaria sunt reci. E drept că azi partea financiară e mult mai importantă,dar eu cred ca fără acest personaj legendar și copiii dar și adulții ar fi mai săraci în amintiri și în simțiri.
luni, 7 decembrie 2009
Despre salcâmii lui Mihail Sebastian
Fenomenul iubirii apare la Sebastian ca un mod inedit de a descrie universul lăuntric al personajelor. În Orașul cu salcâmi, dragostea apare mai întâi sub o formă adolescentitină("Îl mângâia pe păr,ca să-i facă plăcere şi cu toate astea plăcerea era a ei, fiindcă degetele ei lungi şi subţiri erau înfiorate, cuprinzând între ele acea frunte dreaptă de adolescent torturat.”)și odată cu evoluția personajelor se transformă într-un sentiment profund ("Nu era numai un ocol al unei iubiri, care revenea din amintiri şi din obişnuinţe, din legături uitate şi vechi, dar persistente şi vii încă”). Roman al mailor iubiri și regăsiri,”Orașul cu salcâmi” are un final neașteptat,ce poate surprinde cititorul,dar care denotă sensibilitatea autorului. Diferențele dintre femeia de multe ori inocentă, dar indecisă între pasiune şi obiceiuri aşezate si barbatul statornic si capabil de o mare iubire marchează sfarșitul acestei povești de iubire. Ea cauta să revină la o viaţă aşezată, cu momente de cuminţenie şi momente de amor, distribuire imposibilă de virtuţi şi pofte…iar el înțelege că “la sfârșitul iubirii lor stăteau ca o vapaie de aur și cărbune,ultimele nopți din strada Cerbului și pe cenușa unor asemenea amintiri el știa bine că un se clădesc niciodată căsnicii, ci doar legende uneori.”
In povestea celor doi sunt integrate momente din copilaria eroinei(”.Adriana, Cecilia, Gelu şi Victor se simțeau datori faţă de un soi de jurământ tăcut. Cunoşteau un mister, erau vinovaţi de a-l cunoaşte, trebuiau să-l ascundă. Amintirea acelei seri îi însemna pe toţi patru ca pe tovarăşii unei adunări secrete. Fiecare din ei simţea că ceilalţi trei au luat ceva din independenţa lui, că sunt în stăpânirea unui detaliu ce ar putea să redeschidă azi sau mâine, sau mai târziu o poveste sfârşită în silă şi înainte de vreme. Ştiau cu toţii că o poartă fusese deschisă şi aveau sentimentul că trebuie să păşească dincolo de ea, spre un drum care nu ştiau unde duce, dar care era prea târziu ca să mai fie ocolit”).Sunt surprinse plimbările protagoniștilor între Vii(Este vorba de un tărâm aflat la marginea oraşului, o insulă cuprinsă între două braţe ale unui râu, numite Viia vie şi Viia moartă. Numele nu sunt întâmplătoare, iar Între Vii este spaţiul în care eroii evadează mai degrabă simbolic -un capitol se numeşte întocmai Evadarea-"Tăceau. Urechea li se umplea deodată de acea mare linişte vegetală. Mirosea a larg. (…) Plimbarea acolo era monotonă şi fără surprize. / (…) Era un spectacol odihnitor această lungă trecere printre arbori negri. / Silueta lor se desena în întuneric cu o precizie de decor, şi, dacă n-ar fi fost bătaia vântului pe obraji, dacă n-ar fi fost ticăitul regulat al motorului răspândit pe toată valea, ceasurile dintre Vii ar fi fost nereale. Nici un om, nicio vietate. Doar, departe, luminile oraşului, scăpând uneori printre ramuri. / Nici unul din ei n-ar fi ştiut să spună ce anume le plăcea în aceste plimbări monotone. Poate chiar monotonia lor. Serile erau, sus, în oraş, apăsătoare, prăfuite, pline de zgomote: câini care lătrau, gramofoane, lăutari. Aici însă, între Vii, noaptea era intactă, misterul ei vegetal era întreg."
Autorul descrie minuțios fiecare gest al erionei pentru a face cât mai cunoscute trăirile acesteia. "Pasul ei, de obicei mic şi ferm, se deschidea acum leneş, înăbuşit în covoare, şi împiedicat parcă de o trenă imaginară”/“Umblau în anul acela, pentru prima oară, tramvaie noi, cu scările şi uşile automate, şi când, în urma Adrianei, care se strecura pe platformă, scările se ridicau singure, înainte ca ea să-i mai fi putut face semn, el avea senzaţia că această închidere tăcută a porţilor îl lăsa dincolo de o lume ce continua să vieţuiască fără el, între acele geamuri îngheţate şi luminate viu dinăuntru.”
Romanul împletește romantismul cu idei filozofice de o mare profunzime”Viața e altceva decât un joc, e ceva trist și sfâșâietor de mare”/ “Niciodată nu crezuse că lipsa unui om poate fi mai reală şi mai vastă decât prezenţa lui”/”..e mai ușor să te desparți de viață într-un moment tragic,când o vezi în mare,puțin abstractă,puțin nereală,decât să te desparți de o mie de lucruri care fiecare în parte nu înseamnă nimic,dar care toate la un loc fac o existență.”
Romanul împletește romantismul cu idei filozofice de o mare profunzime”Viața e altceva decât un joc, e ceva trist și sfâșâietor de mare”/ “Niciodată nu crezuse că lipsa unui om poate fi mai reală şi mai vastă decât prezenţa lui”/”..e mai ușor să te desparți de viață într-un moment tragic,când o vezi în mare,puțin abstractă,puțin nereală,decât să te desparți de o mie de lucruri care fiecare în parte nu înseamnă nimic,dar care toate la un loc fac o existență.”
Mihail Sebastian rămâne unul dintre autorii mei preferaţi pentru că reuşește să creeze o lume de sentimente. Deși romanul poate părea desuet sau prea romantic, Mihail Sebastián creionează o un univers inocent și sensibil în care oricine s-ar putea regăsi.În acest peisaj, iubirea se împlinește,dar se destramă în final căci oricât de frumos ar străluci soarele,de apus tot trebuie să apună.
luni, 30 noiembrie 2009
About childhood
„A dream is a wish your heart makes”
Cred că indiferent de vârsta pe care o avem, sunt momente în viața când redevenim copii,când căutăm un alint,o glumă ștrengărească sau ne amintim cu drag de năzbâtiile făcute în perioada copilariei.
Eu,de exemplu nu pot renunța la marea mea pasiune pentru desenele lui Walt Disney.De la reeditarea unor povești precum Albă-ca-zăpada,Mica sirenă sau Cartea Junglei până la apariția poveștilor inspirate din mitologia greacă(Hercules),din legendele arabe(Aladdin )sau din contemporaneitate(Toy Story,Lilo & Stich) ,Walt Disney a creat un univers plin de culoare,dând viață unor personaje ce aveau sa revoluționeze lumea filmelor de animație.
Cred că fiecare poveste Disney e deosebită prin originalitatea cu care autorul umanizează personajele oferind prin intermediul lor niște tipologii carcateriale,demne de apreciat sau blamat.Dincolo de fantezia acestor povești- Just think of a wonderful thought, any happy little thought...you can fly, you can fly, you can fly; Even miracles take a little time- fiecare poveste ascunde o morală,fiecare întâmplare exprimă o concluzie demnă de luat în seamă- Never judge things by their appearance, even carpet bags; The very things that hold you down are gonna carry you up- and up and up.
Eu,de exemplu nu pot renunța la marea mea pasiune pentru desenele lui Walt Disney.De la reeditarea unor povești precum Albă-ca-zăpada,Mica sirenă sau Cartea Junglei până la apariția poveștilor inspirate din mitologia greacă(Hercules),din legendele arabe(Aladdin )sau din contemporaneitate(Toy Story,Lilo & Stich) ,Walt Disney a creat un univers plin de culoare,dând viață unor personaje ce aveau sa revoluționeze lumea filmelor de animație.
Cred că fiecare poveste Disney e deosebită prin originalitatea cu care autorul umanizează personajele oferind prin intermediul lor niște tipologii carcateriale,demne de apreciat sau blamat.Dincolo de fantezia acestor povești- Just think of a wonderful thought, any happy little thought...you can fly, you can fly, you can fly; Even miracles take a little time- fiecare poveste ascunde o morală,fiecare întâmplare exprimă o concluzie demnă de luat în seamă- Never judge things by their appearance, even carpet bags; The very things that hold you down are gonna carry you up- and up and up.
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
Pentru toți cei ce se simt
Nu am putut niciodată înțelege mania prostească a unora de a încerca sa-ți bage în cap niște idei considerate de ei ca fiind bune.Și doar pentru că majoritatea opinează într-un anume fel,asta nu înseamnă că părerea lor e și cea mai bună.Până când nu vom învăța să nu ne mai uitam în ograda celuilalt și să dăm cu mătura în propria ogradă, unde slavă domnului e destulă murdărie,nu vom putea da lecții altora.Atât timp cât nu avem standarde morale de ce să pretindem de la ceilalți să ne ia drept model?(ceva de genu:hai să fumăm,de curiozitate sigur,ca mai apoi să ne umplem de cancer,hai să rupem scaune de pe stadion,ca să fim șmecheri,hai să ne batem joc de cei cu bun simț, ca să arătăm ce am invățat acasă,hai să fim orice mai puțin oameni,hai să turnăm alcool în noi și să vorbim despre femeia ideală,căci altminteri când suntem trezi nu ne ține cureaua de la pantaloni să facem asta,hai să facem glume proaste ca să dovedim prietenilor că și noi putem fi „cool”,hai să fugim de sentimetele sincere atunci când le întalnim,pentru că sunt prea pure și noi le murdărim!)Fac un apel la toți parinții acestei societăți tâmpite:Îvățați-vă copiii că înainte să devină doctori,avocați,poilițiști,profesori trebuie să devină oameni!Să fii om e cea mai grea meserie și nimeni nu te învață asta din păcate!
Refieritor la posturile mele:sunt ale mele,mă privesc,au legatură cu ceea ce sunt,gândesc și fac.Cui nu-i place să nu privească.Nu vreau ca toată lumea să mă placă,pentru că puțini sunt cei care mă înțeleg,care știu să facă diferența între aparență și esență și să mă perceapă așa cum sunt.Pentru mine doar părerea acestora contează,lor le sunt datoare cu un zâmbet.Din aceasta categorie fac parte toți acei oameni care pe lângă păr mai au și creier în cap.Le mulțumesc.
Cât despre toți ceilalți care nu au competența necesară să judece,ar face mai bine să-și muște buzele înainte de a emite pretenții de înțelepciune.
Refieritor la posturile mele:sunt ale mele,mă privesc,au legatură cu ceea ce sunt,gândesc și fac.Cui nu-i place să nu privească.Nu vreau ca toată lumea să mă placă,pentru că puțini sunt cei care mă înțeleg,care știu să facă diferența între aparență și esență și să mă perceapă așa cum sunt.Pentru mine doar părerea acestora contează,lor le sunt datoare cu un zâmbet.Din aceasta categorie fac parte toți acei oameni care pe lângă păr mai au și creier în cap.Le mulțumesc.
Cât despre toți ceilalți care nu au competența necesară să judece,ar face mai bine să-și muște buzele înainte de a emite pretenții de înțelepciune.
duminică, 22 noiembrie 2009
vineri, 20 noiembrie 2009
Concluzie
De la un nor se iscă furtuna.Când începusem să te cunosc mai bine…ți-a venit mai ușor să mă judeci,nu după niște standarde concrete,ci după niște păreri proprii,dar care ce-i drept,sunt foarte apreciate de actuala generație în blugi ;;)…Și nu ai putut înțelege cum sunt, sau nu ai vrut,cine știe ?!Sau poate ca ai și tu dreptatea ta acolo undeva și eu nu am reușit inca s-o vad.
Poate greșesc încercând să găsesc perfecțiunea…și nu o voi găsi până la urmă, dar măcar voi ști că a meritat să o caut ;)
Nu am intenționat să impresionez pe nimeni niciodată cu ceea ce spun,gândesc sau fac,cu toate că în mare parte mi-a cam reușit.
În timp ce pe mine mă frământă lucruri „banale”(de ce trebuie să moară zilnic oameni din cauza sărăciei,de ce unii au prea mult noroc și alții deloc,de ce boala secolului nu mai e Sida, ci Superficialitatea,de ce trebuie să suportăm atâta mizerie la Tv,de ce atâta pornografie pe net,de ce toate lucrurile frumoase din lumea asta s-au schimbat?),
alții se cramponează în lucruri cu adevarat „existențiale”(prietenul meu sărută nașpa,
mie îmi plac țigările cu filtru,sunt dependentă de balsam de buze,ultima dată când am făcut sex nu am avut orgasm,mi s-a rupt o unghie,dacă nu slăbește o părăsesc!).
Poate acum vei înțelege de ce sunt așa si de ce nu vreau sa fiu altfel.
Spuneai că nu există Făt-frumos...:))da oricum nu aveam de gând să-l caut,însă nici cu Spânul nu mă mulțumesc;)...Cu siguranță exista cineva capabil să-mi dea o cană cu apă la 50-60 de ani fără să mi-o azvârle între ochi,cineva pentru care nu contează cât port la sutien sau cât de arcuite îmi sunt sprâncenele;cineva care să nu fie complexat că sunt prea deșteaptă sau prea francă atunci când spun lucrurilor pe nume.
Păcat că dincolo de o privire caldă și deschisă descopăr de fiecare dată același trist adevăr:Oamenii trăiesc doar pentru a risipi tot ceea ce a mai rămas omenesc în ei.
Poate greșesc încercând să găsesc perfecțiunea…și nu o voi găsi până la urmă, dar măcar voi ști că a meritat să o caut ;)
Nu am intenționat să impresionez pe nimeni niciodată cu ceea ce spun,gândesc sau fac,cu toate că în mare parte mi-a cam reușit.
În timp ce pe mine mă frământă lucruri „banale”(de ce trebuie să moară zilnic oameni din cauza sărăciei,de ce unii au prea mult noroc și alții deloc,de ce boala secolului nu mai e Sida, ci Superficialitatea,de ce trebuie să suportăm atâta mizerie la Tv,de ce atâta pornografie pe net,de ce toate lucrurile frumoase din lumea asta s-au schimbat?),
alții se cramponează în lucruri cu adevarat „existențiale”(prietenul meu sărută nașpa,
mie îmi plac țigările cu filtru,sunt dependentă de balsam de buze,ultima dată când am făcut sex nu am avut orgasm,mi s-a rupt o unghie,dacă nu slăbește o părăsesc!).
Poate acum vei înțelege de ce sunt așa si de ce nu vreau sa fiu altfel.
Spuneai că nu există Făt-frumos...:))da oricum nu aveam de gând să-l caut,însă nici cu Spânul nu mă mulțumesc;)...Cu siguranță exista cineva capabil să-mi dea o cană cu apă la 50-60 de ani fără să mi-o azvârle între ochi,cineva pentru care nu contează cât port la sutien sau cât de arcuite îmi sunt sprâncenele;cineva care să nu fie complexat că sunt prea deșteaptă sau prea francă atunci când spun lucrurilor pe nume.
Păcat că dincolo de o privire caldă și deschisă descopăr de fiecare dată același trist adevăr:Oamenii trăiesc doar pentru a risipi tot ceea ce a mai rămas omenesc în ei.
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
O pasiune mai veche….
Unii zic că sunt prostii….dar eu ,care am tatonat mai mult acest teren vă spun că nu sunt chiar bazaconii ale unor excentrici;în fine, în ce privește astrologia, e un domeniu destul de vast și cam greu de cunoscut în totalitate.În câteva rânduri am vrut să așez vreo 2-3 maxime pe care le consider definitorii pentru fiecare zodie(a mea e scrisă cu roșu-cei care mă cunosc știu de ce.)
Berbec
“Ea era o fată adorabilă.Apropierea noastră a fost rapidă,dar furioasă.Eu am fost rapid și ea furioasă.”
“Dragostea e ca un foc de artificii. Nu-l aprinde până când nu ești pregătit.”
“Nu cu ochii poți privi noaptea în întuneric.”
Taur
“Fii ca un timbru poștal:lipește-te de ceva până ajungi la destinație.”
“O căsătorie stabilă nu se bazează pe sinceritate completă. Ea se bazează pe reținere sensibilă.”
„Ochii văd, inima cere...”
Gemeni
“Niciodată nu răspunde la o cearta cu un alt cuvânt de ceartă.Nu faci decât să adaugi o a doua parte din conflict.
“Căsătoria trebuie să fie un duet:unul cântă,iar celalălt bate din palme.”
„Cine sarută prea des, nu știe sa îmbățișeze ca lumea.”
Rac
“Am văzut marea când era furtună și vânt;am văzut-o când era calmă și liniștită;când era întunecată și misterioasă.Și în toate aceste moduri m-am recunoscut pe mine.”
“Unde e acasă?Acasă e locul unde inima poate să râdă fără timiditate.Acesta este locul unde lacrimile se pot usca în liniștea lor.”
“Și tăcerea e un răspuns.”
Leu
“Fii bucuros de viață,căci îți dă posibilitatea să iubești,să muncești,să te joci și să privești stelele.”
“Aparențele iți oferă mai multă plăcere decât realitatea,în special când te ajută să îți satisfaci egoul.”
„Cele mai multe catastrofe în dragoste sunt doar accidente de egoism.’
Fecioară
Ca să vindeci rănile unui alt om trebuie să le uiți pe ale tale.”
“Asemănările fac relația dintre doi oameni să fie plăcută dar micile diferențe o fac să fie interesantă.”
“Suntem înclinați să ne judecăm pe noi după idealurile noastre,iar pe ceilalți după faptele lor.
Balanța
“Diplomația te scoate din ceea ce tactul te-ar fi putut ține deoparte.”
“Fata vorbea 18 limbi,dar în niciuna nu învățase să spună nu.”
“Să iubești înseamnă să admiri cu inima.Să admiri înseamnă să iubești cu mintea.”
Scorpion
“Soarta dragostei e că întotdeauna pare prea puțină sau prea multă.
Ceea ce barbații doresc e o fata virgină cu experiență sexuală de curtezană.”
„Dacă te apropii prea tare de foc, te arzi.”
Săgetător
“Vei face lucruri nebunești,dar fă-le cu entuziasm”
“Iubim deoarece aceasta este singura aventură adevarată.”
„Nu lăsa pe maine ce poți face azi,deoarce dacă iți face placere azi o poți face mâine din nou.”
Capricorn
“Cultiva aspiratii inalte,expectante moderate si nevoi putine.”
“Oricine vrea sa ajunga la un tel mare,trebuie sa faca multi pasi marunti.”
Daca stii sa astepti, toate dorintele ti se vor împlini.
Vărsător
Doi oameni nu sunt la fel! Și ambii sunt fericiți de asta.
“Diferența dintre posibil și imposibil constă în determinarea unui om.”
Dacă și cu parcă și cu dacă și cu dacă...
Pești
“Nu există reguli de arhitectură pentru castelele construite în nori.”
“Marile dureri sunt mute.”
„Nu contează cât de repede alergi, trebuie doar să știi când sâ pornești.”
Berbec
“Ea era o fată adorabilă.Apropierea noastră a fost rapidă,dar furioasă.Eu am fost rapid și ea furioasă.”
“Dragostea e ca un foc de artificii. Nu-l aprinde până când nu ești pregătit.”
“Nu cu ochii poți privi noaptea în întuneric.”
Taur
“Fii ca un timbru poștal:lipește-te de ceva până ajungi la destinație.”
“O căsătorie stabilă nu se bazează pe sinceritate completă. Ea se bazează pe reținere sensibilă.”
„Ochii văd, inima cere...”
Gemeni
“Niciodată nu răspunde la o cearta cu un alt cuvânt de ceartă.Nu faci decât să adaugi o a doua parte din conflict.
“Căsătoria trebuie să fie un duet:unul cântă,iar celalălt bate din palme.”
„Cine sarută prea des, nu știe sa îmbățișeze ca lumea.”
Rac
“Am văzut marea când era furtună și vânt;am văzut-o când era calmă și liniștită;când era întunecată și misterioasă.Și în toate aceste moduri m-am recunoscut pe mine.”
“Unde e acasă?Acasă e locul unde inima poate să râdă fără timiditate.Acesta este locul unde lacrimile se pot usca în liniștea lor.”
“Și tăcerea e un răspuns.”
Leu
“Fii bucuros de viață,căci îți dă posibilitatea să iubești,să muncești,să te joci și să privești stelele.”
“Aparențele iți oferă mai multă plăcere decât realitatea,în special când te ajută să îți satisfaci egoul.”
„Cele mai multe catastrofe în dragoste sunt doar accidente de egoism.’
Fecioară
Ca să vindeci rănile unui alt om trebuie să le uiți pe ale tale.”
“Asemănările fac relația dintre doi oameni să fie plăcută dar micile diferențe o fac să fie interesantă.”
“Suntem înclinați să ne judecăm pe noi după idealurile noastre,iar pe ceilalți după faptele lor.
Balanța
“Diplomația te scoate din ceea ce tactul te-ar fi putut ține deoparte.”
“Fata vorbea 18 limbi,dar în niciuna nu învățase să spună nu.”
“Să iubești înseamnă să admiri cu inima.Să admiri înseamnă să iubești cu mintea.”
Scorpion
“Soarta dragostei e că întotdeauna pare prea puțină sau prea multă.
Ceea ce barbații doresc e o fata virgină cu experiență sexuală de curtezană.”
„Dacă te apropii prea tare de foc, te arzi.”
Săgetător
“Vei face lucruri nebunești,dar fă-le cu entuziasm”
“Iubim deoarece aceasta este singura aventură adevarată.”
„Nu lăsa pe maine ce poți face azi,deoarce dacă iți face placere azi o poți face mâine din nou.”
Capricorn
“Cultiva aspiratii inalte,expectante moderate si nevoi putine.”
“Oricine vrea sa ajunga la un tel mare,trebuie sa faca multi pasi marunti.”
Daca stii sa astepti, toate dorintele ti se vor împlini.
Vărsător
Doi oameni nu sunt la fel! Și ambii sunt fericiți de asta.
“Diferența dintre posibil și imposibil constă în determinarea unui om.”
Dacă și cu parcă și cu dacă și cu dacă...
Pești
“Nu există reguli de arhitectură pentru castelele construite în nori.”
“Marile dureri sunt mute.”
„Nu contează cât de repede alergi, trebuie doar să știi când sâ pornești.”
luni, 9 noiembrie 2009
Explicația unui zâmbet
Zâmbesc pentru că asta mă face cu adevărat fericită...
... pentru că e lucrul pe care știu să-l fac cel mai bine,
...pentru că nu pot privi altfel viața,
...pentru că încă mai păstrez în mine lucruri de copil
și pentru că doar așa pot trece prin universul unor lumini lăuntrice,care compun Fericirea.
... pentru că e lucrul pe care știu să-l fac cel mai bine,
...pentru că nu pot privi altfel viața,
...pentru că încă mai păstrez în mine lucruri de copil
și pentru că doar așa pot trece prin universul unor lumini lăuntrice,care compun Fericirea.
luni, 2 noiembrie 2009
Promisune încălcată
Motto:To our time together!
Și pentru că toate au un timp al lor mă hotărâsem să nu mă mai întreb de ce și să nu mai trăiesc ancorată într-o realitate nesigură a cărei clipă nu lăsa amintiri. Pornisem spre un alt eu, dorind să cunosc lume, să mă pierd printre miile de cuvinte și eventual să uit. Până într-o zi când am întâlnit acea privire (sigur că mi-amintesc și-acum !). Între atâtea priviri refractare, a ta părea că ascunde o neștiută chemare !Și astfel promsiunea a fost încălcată...
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Memoriter
Ca mâine, noiembrie. Luna asta trezește în mine nostalgia anilor de liceu(știți voi, cei care ați învățat acolo, cât era de importantă ziua de 8)…
Și după cum spuneam, mă întorc în timp și-mi amintesc de zilele acelea când mă pierdeam printre rândurile unei cărți(în încercarea de a alcatui cel mai tare referat),când mă descopeream în fiecare zi altfel…
Mai ții minte Ralu, când hoinăream împreună prin pauze…și credeam că lumea e o broscuță urâcioasă ce țopaia pe lângă picioarele noastre?!Cred că am putea scrie romane despre cum împărțeam pachetul în liceu,despre cum râdeam de G,când se dădea în stambă…Parcă e o poveste sfârșită demult…dar care va rămâne veșnic vie în conștiința mea. Acum, că mă gândesc, mă simt mai bogată cu niște amintiri…
Poate că anii vor trece,noi ne vom schimba….dar clipele de atunci vor rămâne mereu întipărite în memoria mea…pentru că în făptura celei ce voi fi cândva se vor regăsi crâmpeie din ființa ce am fost odată.
Și după cum spuneam, mă întorc în timp și-mi amintesc de zilele acelea când mă pierdeam printre rândurile unei cărți(în încercarea de a alcatui cel mai tare referat),când mă descopeream în fiecare zi altfel…
Mai ții minte Ralu, când hoinăream împreună prin pauze…și credeam că lumea e o broscuță urâcioasă ce țopaia pe lângă picioarele noastre?!Cred că am putea scrie romane despre cum împărțeam pachetul în liceu,despre cum râdeam de G,când se dădea în stambă…Parcă e o poveste sfârșită demult…dar care va rămâne veșnic vie în conștiința mea. Acum, că mă gândesc, mă simt mai bogată cu niște amintiri…
Poate că anii vor trece,noi ne vom schimba….dar clipele de atunci vor rămâne mereu întipărite în memoria mea…pentru că în făptura celei ce voi fi cândva se vor regăsi crâmpeie din ființa ce am fost odată.
luni, 26 octombrie 2009
Lecție
Am înțeles acum ceea ce altădată nu aș fi putut înțelege: să nu judec înainte de a ști, să nu privesc cu ochii noaptea-n întuneric, să nu cer de la un om mai mult decât îmi poate oferi, să nu plâng la nesfârșit pentru o alegere nepotrivită…
Pentru că: orice sfârșit e un nou început... și nu sunt de vină eu pentru miicimea unora…
Și nu renunț acolo unde e prea greu pentru că asta mă face să fiu: mai tare ca o piatră, mai impetuoasă decât o furtună, mai puternică decât altadată...
Nu-i judec pe ceilalți dar nici nu-i accept. Nu mă tem de reversul medaliei.
Știu acum: că prietenii adevărați există chiar dacă îi numeri pe degete, că uneori poate fi prea târziu pentru a mai putea schimba ceva, că viața e pe zi ce trece mai complicată dar că doar așa devine mai frumoasă, că dacă pierd nu trebuie să disper, poate că “legile universului” vor altceva...
Pentru că: orice sfârșit e un nou început... și nu sunt de vină eu pentru miicimea unora…
Și nu renunț acolo unde e prea greu pentru că asta mă face să fiu: mai tare ca o piatră, mai impetuoasă decât o furtună, mai puternică decât altadată...
Nu-i judec pe ceilalți dar nici nu-i accept. Nu mă tem de reversul medaliei.
Știu acum: că prietenii adevărați există chiar dacă îi numeri pe degete, că uneori poate fi prea târziu pentru a mai putea schimba ceva, că viața e pe zi ce trece mai complicată dar că doar așa devine mai frumoasă, că dacă pierd nu trebuie să disper, poate că “legile universului” vor altceva...
sâmbătă, 24 octombrie 2009
Contraatac
"Fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor”Eu cred că fetele bune ajung unde vor, pentru că au tăria de a sfida misonginii cu farmecul și personalitatea lor,de a spune nu, când altele ar spune da; de a crede cu tărie în propriile lor idealuri,de a nu fi privite ca niște simple bucați de carne. Ele nu au nevoie să fie copii fidele ale unor manechine ridicole și nici să-și picteze chipurile cu mii de culori.Ele știu totul despre cum și cât,dar mai ales până unde merge arta seducției și de unde încep mrejele trivialității.Și chiar dacă ceilalți iți vor spune multe,”nu e bine așa”,”vii de pe altă lume”,”fii ca celelalte”e pentru că acesta e felul lor de a te admira: urînd bunul tău gust, invidiind determinarea din tine.
Suntem femei prin eleganță,șarm,rafinament,bunătate,delicatețe, personalitate și nu prin vulgaritate,prost gust și compromisuri inutile.
Fetele bune știu întotdeauna ce vor ,dar mai ales știu să aleagă cea mai buna cale de a ajunge acolo unde merită.Ele pot să cucerească totul cu o simplă privire sau doar cu un surâs cald și inocent.
Pot fi blamată pentru opinia mea, dar nu cred că forma are vreun rost fară fond și nici beteala fără brad.Nu ne îndragostim niciodată de un afiș,ci doar ne simțim atrași de expresivitatea chipului…dar vom iubi mereu omul,ființa vie cu tot ceea ce se găsește bun și rău în el.Un nas care unora li se pare mare și demodat,altora li s-ar părea delicat și chiar draguț.
Concluzionez: Impresionăm prin ceea ce ne face să fim altfel decât ceilalți ,prin acel ceva ce ne individualizează,prin noi înșine,nu prin schimonoseli de tot felul.
Suntem femei prin eleganță,șarm,rafinament,bunătate,delicatețe, personalitate și nu prin vulgaritate,prost gust și compromisuri inutile.
Fetele bune știu întotdeauna ce vor ,dar mai ales știu să aleagă cea mai buna cale de a ajunge acolo unde merită.Ele pot să cucerească totul cu o simplă privire sau doar cu un surâs cald și inocent.
Pot fi blamată pentru opinia mea, dar nu cred că forma are vreun rost fară fond și nici beteala fără brad.Nu ne îndragostim niciodată de un afiș,ci doar ne simțim atrași de expresivitatea chipului…dar vom iubi mereu omul,ființa vie cu tot ceea ce se găsește bun și rău în el.Un nas care unora li se pare mare și demodat,altora li s-ar părea delicat și chiar draguț.
Concluzionez: Impresionăm prin ceea ce ne face să fim altfel decât ceilalți ,prin acel ceva ce ne individualizează,prin noi înșine,nu prin schimonoseli de tot felul.
P.S:The Flower That Blooms in Adversity Is the Most Rare and Beautiful of All
duminică, 18 octombrie 2009
Into the wild
For one to be enlightened, one must give up ambitions of others.Don’t hesitate or allow yourself to make excuses. Just get out and do it.
Why should we live with such hurry and waste of life? We are determined to be starved before we are hungry.
luni, 12 octombrie 2009
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Lucruri simple
"Just because I'm hurting
Doesn't mean I'm hurt"
_________
Azi am ascultat melodia mea preferată (Coldplay-Lost) și nu știu cum, mi-a venit în gând să scriu despre câteva lucruri mărunte, care mi s-au întâmplat în doar câteva săptămâni, dar care m-au făcut să cresc… despre lucrurile simple, care fac viața mai frumoasă, despre prima frunză arămie, pe care am găsit-o căzută în parc, în timp ce mă plimbam cu Otilia…. despre tot ceea ce înseamnă să ai vise și să crezi in ele, mai presus de orice….
Vorbesc despre mine, despre tot acest timp nou pe care tocmai l-am găsit și pe care nu l-aș lăsa să treacă.
Mi se întâmplă lucruri ciudate… mă găsesc zi de zi la fel, dar în același timp altfel….Descopăr frânturi dintr-un “eu” pe care-l știam ascuns.
Dincolo de întrebări și răspunsuri, învaț să merg pe drumul meu.
Mi se întâmplă lucruri ciudate… mă găsesc zi de zi la fel, dar în același timp altfel….Descopăr frânturi dintr-un “eu” pe care-l știam ascuns.
Dincolo de întrebări și răspunsuri, învaț să merg pe drumul meu.
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Starea de “Ștrumf”
Dimineață .Mă trezesc greu.... somnoroasă îmi beau ceiuțul de zmeură dulce-acrișor(ca mine)…poate că altădată va mai rămâne timp și pentru dulceața din borcănel, dar astăzi mă îmbrac în grabă (fiindcă la mine sintagma“ în grabă” se aplică la orice oră din zi) și mă furișez pe ușă sperând să nu fi uitat vreo ceva.
Ajung în cele din urmă într-un amfiteatru mult prea mare pentru mine, asta după ce l-am căutat vreo juma’ de oră și dau buzna….îmi fac loc printre ceilalți și ca un veritabil ștrumf ce sunt mă așez lângă un uriaș cu ochi albastri: -"E liber?/-Da, este"…și așa începe totul.
După câteva minute ne pierdem în discuții: proful vorbind de legi, norme și constituții, noi despre semne zodiacale și impresii de-nceput de octombrie. Și fiindcă orice ștrumf e prin definiție curios, m-am trezit întrebând:”-Tu ce vrei să devii?”….și răspunsul a fost incredibil de pragmatic:”- Stai să trec de prima sesiune!”…Și trebuie să recunosc, mi-a scăpat acest detaliu….poate pentru că pe planeta ștrumfilor încă nu s-a inventat sesiunea.
P.S: Vezi poate uiți să mă anunți când te întâlnești cu ștrumfu’!
Ajung în cele din urmă într-un amfiteatru mult prea mare pentru mine, asta după ce l-am căutat vreo juma’ de oră și dau buzna….îmi fac loc printre ceilalți și ca un veritabil ștrumf ce sunt mă așez lângă un uriaș cu ochi albastri: -"E liber?/-Da, este"…și așa începe totul.
După câteva minute ne pierdem în discuții: proful vorbind de legi, norme și constituții, noi despre semne zodiacale și impresii de-nceput de octombrie. Și fiindcă orice ștrumf e prin definiție curios, m-am trezit întrebând:”-Tu ce vrei să devii?”….și răspunsul a fost incredibil de pragmatic:”- Stai să trec de prima sesiune!”…Și trebuie să recunosc, mi-a scăpat acest detaliu….poate pentru că pe planeta ștrumfilor încă nu s-a inventat sesiunea.
P.S: Vezi poate uiți să mă anunți când te întâlnești cu ștrumfu’!
sâmbătă, 26 septembrie 2009
miercuri, 23 septembrie 2009
Misunderstood
My life is like a box of chocolates,you never know what flavour you may get.
Adventurous and somewhat misundestood,I know I'm meant for something much more. I have my hopes and my dreams,and in time,I'll achieve them.
I'm like a sunset...even when the light is out, I still know that the morning will come.
marți, 22 septembrie 2009
Vals
Motto:I know you.I walked with you…once upon a dream.
Ea, o tânără care trăiește viața între mii de zâmbete și licăriri de speranță. Păstrează mereu în ochi scânteia unui foc de artificii, iar sufletul îi este plin de mari strigăte.
El, un tânăr jovial, plin de farmec, cu ochii mari, de smarald ....cu un zîmbet misterios, ce păstrează aroma vântului de toamnă.
Două anotimpuri care se întâlnesc, două cântece șoptite, mistuite într’o singură văpaie ce s’ar putea numi Dragoste.
Întâlnindu-se au impresia că se ascund, despărțindu-se au senzația că se pierd într’o lume, în care tinerețea e primăvară si toamnă într’un singur anotimp.
Pentru fiecare începe un timp nou. Amândoi sunt martorii unei realități nesigure…
Vor învăța cei doi pașii de dans ?Oare cum le va fi valsul?
luni, 21 septembrie 2009
Caracterizare
“Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată, sunt foarte capricioasă, vreau sa fiu liberă.”
duminică, 20 septembrie 2009
Despre mine...
"If I had a world of my own everything would be nonsense. Nothing would be what it is because everything would be what it isn't. And contrariwise what it is it wouldn't be, and what it wouldn't be it would."
...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
