Zâmbet colorat

„Anul ǎsta ȋi luam o pǎpuşǎ…ba nu eu zic o carte de la Disney….”erau vocile pe care le auzeam prin casǎ...ȋnainte de fiecare aniversare a mea.

Ei nu cǎ e deja mare...poate o rochiţǎ roşie?…anii au trecut şi ȋn locul tuturor cadourilor din lume mi-aş dori un vis ȋmplinit. Ciudat...cadourile mi le dǎdeau alţii...parinţii, prietenii, colegii... ȋn timp ce visul depinde doar de mine. Cum de la un an la altul lucrurile care mǎ ȋmplinesc cel mai mult se leagǎ de ceea ce fac eu şi nu alţii...aşteptǎrile vin interiorul meu şi nu din afarǎ.Sunt un om care mai are multe de ȋnvǎţat, dar singurul lucru pe care ştiu cel mai bine sǎ-l fac e sǎ zâmbesc....a devenit aşa un fel de a fi... al meu. Şi cât de mult aş fi vrut la un moment dat un lucru şi cât de puţin mai conteazǎ azi...Erau zile ȋn care aş fi fugit oriunde ȋn lume...dar lumea mea interioarǎ m-ar fi urmǎrit,cǎci ceea ce noi construim ȋn noi nu poate fi distrus de nimieni şi nimic din afarǎ.E ca o fortareaţǎ...Oricine şi-ar dori sǎ o cucereascǎ, dar nimeni nu-şi ȋnchipuie ce se ascunde dincolo de zidurile ei....Mi-au luat adesea soarele,florile şi tot ceea ce eu credeam al meu ...dar nu mi-au putut lua niciodatǎ ȋncrederea ȋn visele mele....E ca şi cum oricât de multe drumuri aş avea de fǎcut...oricâţi ani aş purta pe umeri,ceva ȋmi spune sǎ merg mai departe...Şi nu renunţǎrile sau ȋnfrângerile mele au durut mai mult,ci faptul cǎ lucurile se ȋntâmplǎ o singurǎ datǎ ȋn viaţǎ,anii care trec nu se mai ȋntorc ...iar viaţa aşa cum e ea...se ȋntamplǎ o singurǎ datǎ...cum aş spune...sunt astǎzi unde vroiam sǎ fiu ieri şi mǎ bucur mult,dar uite cǎ „mâine” nu-i departe.

Pleacǎ cea de ieri, rǎmâne cea de azi....vor mai fi poate drumuri şi cǎrǎri ȋncurcate...”ȋncotro-uri” nedefinite...dar cheia e ȋn ceea ce reuşim sǎ fim pentru noi,nu pentru alţii,ȋn ceea ce ȋnvǎţǎm sǎ dǎm,chiar dacǎ acel dar e dat pentru totdeauna.