duminică, 28 februarie 2010
“Viciul nu are graniță”
Oricum viciile sunt( cred eu) niște defecte fără de care nu am putea trăi. Învățăm să trăim cu ele și mai mereu îi învățăm și pe ceilalți de lângă noi să le accepte. Însă oare cât de dispuși suntem noi să acceptăm viciile altora? Mereu ni se vor părea infinit mai multe și mai mari decât cele întâlnite în ograda proprie și personală.
De cele mai multe ori observ că oamenii nu reușesc să se accepte unii pe alții, își complică singuri existența cu reproșuri, refuzând să facă compromisuri, aruncă vorbe grele și sunt primii la arătat cu degetul :”Ăla e !”/ ”Uite ce a facut!” Dar oare, mă întreb eu dacă fiecare dintre noi s-ar privi într-o oglindă ar fi pe deplin mulțumit de ceea ce vede?!
sâmbătă, 20 februarie 2010
Habibi, prea scumpă pentru gusturile tale alea ieftine ;)
Sincer mi-e milă de cei care gândesc așa. Dacă s-ar putea vedea cât de stupizi și ridicoli pot fi în încercarea lor (nereușită) de a epata în „a happy love story” când li se citește dezamăgirea în ochi.Tuturor bărbaților le place Peroni, dar pe timp de criză merge și o Azuga. Apropo de bere plec, că a început meciu’!
P.S: Asta-i pentru felina mea cu ochi stranii, așa că nu vă băgați în seamă de-aiurea! Mai bine taci dacă n-ai nimic de spus! ;)
joi, 18 februarie 2010
Risipitorii
Un bărbat pierde femeia iubită pentru că nu a vrut niciodată să lupte pentru ea. Credea că viața i-o va dărui pur si simplu. A lăsat-o să plece deși încă ar mai fi fost destul timp să o oprească din drum.
Un pianist foarte talentat refuză să participe la un concert renumit, cu un public mare, din teama de a nu deveni celebru.
Când risipești ceea ce ai (șanse,oameni), ajungi să culegi ceea ce meriți. Cum te simți oare când ratezi meciul vieții tale în ultimul minut al prelungirilor? Soarta îți râde în față: -Te-ai luat la întrecere cu mine, fără să fii măcar în stare să te depășești pe tine. Ai doborât orice record: te-ai împiedicat înainte de a trece linia de sosire! Astăzi ești mai bogat cu un eșec.
miercuri, 17 februarie 2010
Despre aparențe
Nu te așteptai? Posibil. Dar nu pentru că sunt eu prea imprevizibilă, nici ipocrită, ci pentru că în ziua când m-ai cunoscut mi-ai pus etichetă, m-ai încadrat într-un anume tipar, fără să-ți dai seama că nu vedeai prea bine. Și cam asta se întâmplă de fiecare dată. Oameni buni? Vrei să spui “fraieri” sau “proști” că mai nou așa se cheamă. Dacă un om e trist și abătut, e un inadaptat social, ce mai contează că de fapt n-are ce mânca. Dacă ai standarde prea înalte și dacă refuzi să fii doar o oaie într-o turmă, deja ești îngâmfat,te crezi superior. Dacă spui adevaruri dureroase, nu ești diplomat, ba chiar ești necioplit. Și dacă faci cumva fapta capitala de a avea păreri diferite decât cele unanim acceptate atunci nu doar că nu ești cul, dar chiar caută-te că ești nebun!;) Du-te în lumea ta să mănânci principii, că “noi” mâncăm noroiu’, e mai gustos și mai bun. Părerea mea este una și buna: Ne plac aparențele, ne hrănim cu ele și orice ar fi ele vor rămâne mereu întipărite în conștiința noastra balcanică.
Poate că și viața este o aparență….în felul ei ciudat de a-i sfida pe cei care au avut cândva încredere în ea.
sâmbătă, 13 februarie 2010
Ars Amandi
Cristi: - la tine;
Bogdan: - la viitor;
Daniel: - la sex;
Roxana: - este un sentiment plăcut față de o persoană; o asociez cu durerea câteodată, dragostea este acel sentiment pentru care merită să trăiești și să mori.
Gabriel: - e cel mai frumos lucru kre ți se poate întâmpla
Andrei: - indispensable feeling;
Iustin:- la sex;
Raluca: - dragostea e ca un mort...miroase dulceag de te dă pe spate...îți bagi degetele cu mănuși în ea...pentru că deși știi ce-o să găsești p-acolo…nu poți fi niciodată prea sigur...te obișnuiești cu mirosul de formol de la un timp și-ți scoți masca deși știi că e cancerigen.
Adrian: - umm.. nu cred în dragoste. n-ai întrebat persoana potrivită chiar nu știu ce să zic pe subiectul ăsta. umm, nici o idee. sincer nu prea m-am atașat așa de nimeni, mai mult obișnuință.
Laura: - păi nush, nu cred că aș putea sp....adică...la vârsta mea nu există așa cv
Claudia: - dragoste pt mine înseamnă în primul rând respect și devotament...apoi sentimentul de apartenență care îl ai față de persoana respectivă și spiritul de sacrificiu care-l ai atunci când e departe de tine. Dragoste mai înseamnă și sentimentul de dezlipire de tot ce înseamnă lume cotidiană pt a te atașa de un microcosmos în care să fii lider alături de celălalt pt a-l conduce în deplină armonie.Înseamnă renunțarea la "eu" și trecerea la "noi".
Sergiu: - iubire ,afecțiune ,respect și sinceritate. Am răspuns corect?
Maria: - un sentiment mijto
Alexandra: - Dragostea e un drog! odată gustat, devii dependent.
Daniel: - Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva.
Cirpian: - e primul sentiment care îți dă o senzație aparte ... nu poate fi explicată
Stefan: - aaa...păi nu știu....ceva frumos și rău în aceeași măsură ...dragostea nu e ceva doar roz...dacă tu vezi doar rozul înseamnă că e o problemă...și tre’ să deschizi ochii... dc întrebarea asta?
Alexandra: mă gândesc că nu durează și că nu știu dacă se merită...
Stefana: dragoste? o ciocolata milka cu alune.... n-aș refuza așa ceva never
Otilia: - e în felul în care îmi țin ceașca de cafea, în nodurile pe care le fac la eșarfă, în cerceii pe care îi port, în grămada mea de secrete, în călimara cu cerneală, în ochii studenților mei, în documentele pe care le semnez, în mailurile pe care le trimit, în buchetele de flori pe care le primesc, în supărările unora, în lacrimile altora, pe birou, acasa, în oraș, în toiul iernii sau în miez de vara, ori de câte ori mă ia de mână sau ori de câte ori îl privesc, într-o ciocolată amară, într-un film franțuzesc...e acolo, și mereu va fi...sub o formă sau alta!
Larisa: - păi.. nu prea o pot asocia cu nimic, pt că e mai presus de toate atunci când e împartășită.
Raluca: - intenistate ..bucurie...
Andreea: încredere
Adina: e o chestie...din ce în ce mai comercială și atât... no more pure love
Alexandra: - well cu feeling high.... si faptul k esti aiurit... and pretty silly
Alexandra: - hmm...la o chestie frumoasa... emotia intalniriila sacrificiu pt persoana de langa tine , la sprijin pt ea.
Nicu: - dragostea e dragoste...nu o asociez cu nimic. mă gândesc la o fată frumoasă..deșteaptă și devreme acasă
Loredana : - dragostea e prea faină !! sunt atâtea sentimente care te încearcă , atâtea emoții , stări de spirit , e plăcut să iubești din ce în ce mai mult , cu mai multă pasiune , mai mult suflet..la intensitate maximă..; dragostea nu se poate defini , ci doar trăi la cote înalte.
Narcis: - dragostea?ceva fără de care nu e posibil de imaginat ideea de umanitate;
nu știu dacă e un dar de la Creator sau pur și simplu ceva genetic,dar e cu siguranță ceva minunat...
Catalin : - a avea pe cineva alături
Gabi: - ca să fie ceva să zicem că tre’ să fie dragoste la prima vedere, că dak te îndrăgostești pe parcurs,nu-i dragoste părerea mea

Rillu’ spunea…
Poate că uneori și cafeaua e mai dulce ...dar fără ea viața ar fi mai amară. Într-adevar nu e roz, dar totuși dă culoare vieții noastre... Dragostea te poate scoate din sărite, da... chiar e nesuferită, îi trântești ușa în nas și ea îţi intră pe fereastră. O luăm de la capăt mereu, pentru că datorită ei ne simțim vii. Pentru mine, dragostea e totul!
P.S: Le mulţumesc tuturor acelor care mi-au răspuns. Dar le mulţumesc şi celor care n-au făcut-o. Sunt convinsă că încă mai e timp şi pentru ei să cunoască dragostea.
miercuri, 10 februarie 2010
Rillu.Încântată
“mi-a placut ultimul post
e genial..... faci cinste celor care te cunosc.......”
“shtiam eu ca sub "crusta" aceasta de zambet shi delicatete este o persoana ferma shi foarte optimista”
“ai grija de tine ...frumos blogul ...te felicit”
De ce îmi place roșu? Uite de aia. Pentru că mă definește….exprimă ceea ce sunt. Cine e de fapt această Rillu’ ?De ce e atât de tare în clanță? Cine bă, narcisista aia ?! »Yes, am luat mai mult ca ea la examen , asta înseamnă că sunt mai deștept, hai s-o sun să-i râd în nas !« .. “Ce pana mea te crezi femeie fatală, prea bună pentru bărbații din ziua de azi sau cum ?!”
New Flash : Eu nu mă cred nimic altceva decât ceea ce sunt .Și ce sunt ? Un om capabil să-și asume opiniile, sentimentele, să intre în polemici pentru ele, să ia dreptatea de gât s-o dea cu capu de pereți când se ascunde de mine. Nascută primăvara, ați putea spune că exist doar ca să-i contrazic pe alții, dar nu e chiar așa. Nu e vina mea ca ceilalți văd în mine un copchil idiot sau o smintită care vorbește din DEX. Nu dau lecții altora, prefer să le iau eu de la viață. Îmi place roșul, lupta, necazurile, suferința, nu pentru ca aș fi o sado-masochistă…ci pentru că doar așa mă maturizez și simt că trăiesc. Îmi place să pun mârlanii la punct(să-mi cedeze tercerea, că doar sunt fată,să nu se mai uite salivând la cracii mei, că nu pentru ei îmi place mie să port fustă), să iubesc oamenii buni, da, ăia 2 sau 3 câți au mai rămas din cele 6 miliarde ale planetei. Pentru străini sunt o naivă, o « copchiliță fără minte »(vorba băieților de la KRMA), însă pentru cei la care țin, Pitbull mă fac, și nu ăla care cântă, ci ăla care mușcă cu colții din răutăcioși, până îi jupoaie de vii. Nu frec menta prin discotecă. De ce? Niște oameni de calitate, care vor relații de calitate nu se agață așa,dansând cur în cur pe niște boxe (Da,aq o să mă drăcuie ăia 99% care fac asta,și ce?I don’t give a shit on their opinion)….Definesc curvă una care se lasă ușor, dansează pe cracul tău la un bairam și apoi gata, faci ce vrei din ea. Sau una care se arde din prima seară,imediat după ce face schimb de nr. de telefon cu proaspătul“amic”. De ce se simt toate care nu mai sunt virgine nu aș putea să vă spun ?!(nu la ele mă refer în posturile mele despre panarame).
Despre mult controversata problemă….”Mă cred superioară” sau I am Miss Perfection….Poate că da mă cred. Dar nu pentru că am învățat la cel mai prestigios liceu de pe aici, nici pentru că am avut cândva 10 pe linie(la facultate promit să repet performanța), și nici macăr pentru mențiunea aia amărâta de la națională. Mă cred superioară unora pentru că știu să-i respect pe ceilalți chiar dacă nu gândim la fel, nu îi discriminez, ci îi apreciez la adevărata lor valoare. Sunt corectă cu cei din jurul meu, amici, dușmani, străini, răspund mereu cu aceeași monedă. Nu îmi bat joc de oameni, le spun mereu adevărul pentru că știu că îl merită și îl preferă, oricât de aiurea ar suna. Nu iluzionez niște suflete, și nu-mi bat joc de ele doar pe motivul că ”sunt bărbați,toți sunt la fel”...sau” pentru ce mi-a făcut el vor plăti toți”. Iubesc oamenii buni, fără să-i consider fraieri, mi-ar plăcea ca și cei răi să se “îmbolnăvească” de bunătate. De ce?Pentru că în ciuda aparențelor, doar oamenii buni ,ei reușesc să fie fericiți, și nu cu duhul;)...Lui Rillu’ nu îi mai e frică de câini, nici de ploaie, nici de frig, nici de faptul că vine alta “mai bună și mi-l ia”( vorba lu’ Rox)...nu-ți ia fată nimeni nimic ce este deja al tău;). Recunosc ceea ce sunt, mă admir și mă blamez, știu ce vreau ,și mai știu și cum pot ajunge la ceea ce vreau. Fără smiorcăieli, fără compromisuri, fără să cerșesc afecțiunea lui..Da tontolinule, despre tine e vorba, știi că mi-ești drag așa prost, bețiv, afemeiat și laș cum ești; sunt de 10 ori mai bărbat decât tine că recunosc ce simt, nu ca tine biscut sfărâmicios ce ești:*...Și nici măcar de restanță nu se va împiedica Rillu’....mă mândresc cu ea-eu învăț aceeași materie de 2 ori,deci o să fiu de 2 ori mai isteață decât cei care l-au luat din prima:))
P.S: Sis, pentru tine aș accepta chiar și un urs :(
luni, 8 februarie 2010
Agresiv
'rillury: m-am enervat k s-a uitat la mine în sictir de parcă ar fi ea mai buna...şi nu-i decât o curvă
rillury: :)
…
C-B: auzi..mucoaso...
C_B: nu cred că am ajuns ca una ca tine sămi dea lecţii..
…
C_B: da decând fata a devenit un cuvânt d a defini o curvă
C_B: aspectul fizic..
C_B: tu esti virgină? ...
rillury: da...logik
rillury: mă respect;)
C_B: dece anume logic...
rillury: poi numai curvele şi-o trag mey cu cine apucă, şi eu am ales să nu fiu curvă:)
C_B: şi d c te respecţi?...
rillury: pentru că merit
…
rillury: da ce te seci că am spus că-i curvă că ăsta-i adevăru
C_B: dar ar trebui să îţi vezi d treaba ta..
C_B: şi să rămâii în lumea ta...
rillury: şi oricum curvele sunt la modă nu ai dc să te simţi prost:-? '
Poate că sunt o mucoasă, o băgăcioasă, după cum zici C_B, dar măcar am principii şi respect pentru mine. Şi da, prefer să fiu o mucoasă decât o curvă ordinară. Dar repet, gusturile nu se discută. Nu sunt la fel de matură ca „amicele” tale, care ştiu întradevar să desfacă picioarele. Eu încă nu am învăţat asta şi în contextul ăsta, ai dreptate, încă sunt o mucoasă. Şi nici nu sunt la fel de matură ca tine încât să nu am tupeul să recunosc fără prea mare tam-tam că am fost prins jucând la dublu, că nu sunt chiar atât de priceput în ale seducţiei pe cât mi-ar fi plăcut să cred. Cât despre lecţii? Ei uite că tocmai ţi-am dat una…şi ştiu că nu suporţi gândul ăsta…dar va trebui să te împaci cu el.;)
Şi dacă tot am ajuns aici, hai să dezvoltăm subiectul…
Ȋmi vine-n minte un refren preferat al unora [ se ştiu ei care;)]: „Şi i-am zis ca o bestie din umbră: Prinţe, Cosânzeana e o curvă!” V-aţi gândit totuşi copii că prinţul care îşi alege o astfel de Cosânzeană nu prea e Prinţ? E doar un broscoi împuţit, cu pretenţii de prinţisor, pe care-l vor a săruta doar curvele!;) Şi apoi, cine-i vinovat de mediocritatea prinţului în cauză? Poate doar genotipul, care l-a făcut să fie ceea ce este – un ratat demn de dispreţ!
Şi mă mai gândesc la un status al aşa-zisului meu soulmate: „Draga mea ai cam lipsit la lecţia de chimie…nu ştii că plus cu minus se atrag?”… Dragul meu drag, extremele nu se atrag, se resping şi realitatea confirmă asta. Cin’se-aseamănă se-adună astfel încât javra trage la javra, mizeria la mizerie, gunoiul la gunoaie, curvarii la curve…Cântecelul lui Puya ar trebui să cunoască deci, o reeditare: „Tu eşti curva, eu vagabondul…suntem unul şi-acelaşi…ne potrivim la fel de bine ca cocaina şi haşişul…cin’se-aseamănă se-adună şi asta-i totul!” Ziceai „fresh nu-i bine deloc…dă-mi ceva mai tare că nu mai suport”. Ȋţi dau ceea ce meriţi ”o studentă, nu eminentă, cât mai repetentă”. Nu-ţi măsura muşchii cu mine prin refrenele comerciale ale unuia care le cântă ca să nu crape de foame ( ăsta-i Grasu)…”Nu mă căuta, nu, nu, nu” nu sunt decât cuvinte făcute să sune bine. Nu te-am căutat aşa cum crezi tu… fiindcă-ntradevăr n-am fost nicicând pe acelaşi drum. Şi dacă tot îţi plac rimele lui Puya reţine asta: „Nu te purta de parc-am fi pe-acelaşi loc!” Fiindcă eu am respect, însă tu nu te respecţi decât la băutură şi numai lâng-o târâtură!
Despre Cocoşoy şi Crăcăcica nu voi mai spune nimic, din respect pentru R. dar timpul îmi va da dreptate când dictonul ”decât fără ea mai bine cu prietena ei cea mai bună” îşi va dovedi verificabilitatea odată cu eşecul acestei sordide poveşti de iubire.
P.S: Postul ăsta e cu dedicaţie. For my girl. :* Ca să moară fraierii care se dau şmecheri degeaba, da’ mor de ciudă când văd că nu prea le iese cu tine!
sâmbătă, 6 februarie 2010
Vei fi acel niciodată al mereului meu
El:-Nu știu,nu pot.Mi-e teamă.
Ea:-Sunt doar pentru tine...Așa am fost mereu și așa va fi...
El:-Asta spui acum. Niciodată nu am avut încredere în femei. Mâine vei fi alt om,
Ea:-De ce încerci să găsești logica printre sentimente? Nu știi că aici nu e loc de ea. De ce renunți înainte de a începe lupta cu destinul? De ce te temi? De fericire? Și apoi, de unde știi că eu sunt la fel ca celelalte?!
El :-Tu nu poți înțelege.Tocmai pentru că ești altfel decât celelalte cu tine nu poate fi la fel. Sunt lucruri pe care le poți avea în timp,dacă le păstrezi departe de tine…le închizi într-un glob de cristal ca să nu le atingă nimeni și nimic. E ca și cum ai vrea să protejezi ceva care știi că este al tău.
Ea:-Bine, ce mod infantil ai de a privi lucrurile. Din prea mult orgoliu și egoism faci niște lucruri simple să fie complicate. Preferi să fii nefericit în loc sa-ți asumi niște sentimente.
El:-Dar eu nu am zis niciodată ca aș renunța...
Ea:-Să știi ca uneori poate fi prea târziu....Să sfidezi timpul e cea mai nefolositoare provocare…Vei fi acel niciodată al mereului meu....
El:-Poate ca ești cel mai frumos zâmbet din viața mea, sau poate dorința mea neîmplinită...
Și timpul a trecut. Copiii au crescut...au ajuns fiecare pe la casele lor. Au găsit poate liniștea, dar niciodată împlinirea de a fi iubit. Căci viața nu e un meci de fotbalal, nici un joc la loto…nu oferă surprize decât pentru cei care știu să se "joace" cu ea...Cei doi aveau să înțeleagă abia mai târziu că unele lucruri se întamplă doar o dată, și deși le cauți toată viața apoi nu le poți găsi decât în amintiri, în albumele vechi unde ai ascuns o poza ruptă cu cel sau cea pe care sperai că uitarea o va șterge cândva din sufletul tău. Cel mai trist e că timpul nu face niciodată cadouri.
...și pe cenușa unor amintiri frumoase nu se clădesc decât legende triste...
Twitter
Facebook
Flickr
RSS

