Mă iartă, suflete, că ți-am dat hrana furnicilor și ți-am potolit setea cu roua florilor...e puțin nu-i așa?!Ești flămând, dar o furnică nu ar mai fi...ea se satură cu o firmitură și e fericită așa.Ţie încă ți-e foame, căci hrana ta e pe masa altor veacuri și nu te vei sătura nicicând cu roadele acestui pământ.

Ești prea mare....și nu-ți ajunge puținul...

Dacă aș putea seca tot oceanul de speranțe și vise care mă inundă uneori....dacă aș ști unde să mai pun atâta suflet să nu-l pierd? Poate în niște rafturi vechi și strâmte, în care să nu mai cotrobăie nimeni…Dar să las prostiile astea, azi așa mi-a venit un dor să lenevesc cu picoarele pe pereți, cu umerii dezgoliți, cu părul încâlcit.Vreau să fiu urâtă, uitată, să nu se mai lipească de buzelele lor numele meu… azi vreau să nu mă mai divinizeze nimeni, să se gândească la mine ca la cea mai mare bandită, cea care fură, care minte, care ia tot, care se gândește numai la ea și nu mai lasă în urmă nimic pentru altcineva. În filme personajul negativ dă culoare acțiunii, așa e și în viață, de acolo de unde vine teama, ura vine și dorința.Trădările trupului sunt minciunile unui copil... mic și prost, dar cele ale sufletului sunt adevărurile triste ale oamenilor mari.Așa că ori mă minți bine, ori te rog să nu mai fii actor, căci un spectacol atât de jalnic e o ofensă la adresa spectatoarei.

Niciun pas înapoi...uneori destinul mă îmbrâncește și sunt nevoită să merg înainte. Cu sau fără aceiași oameni, cu sau fără voia mea. Poate uneori îți păream curioasă, alteori pasivă, mereu însă dispusă să scriu o nouă poveste. E un lucru deja obișnuit să schimb odată cu condeiul și pesonajele. Ce lumi diferite avem noi,ce oameni suntem! Șii chiar nu vroiam flori, nici cutii cu bomboane, nici mărgele...poate că într-un anume moment, la un ceas târziu în noapte un cuvânt ar fi cântărit cât tot aurul lumii, în tot acest spațiu ruginit al incertitudinilor. Mai fumezi și acum? De la atâta ceață poate nu am înțeles ce povești poartă ochii tăi, sau poate aveai dreptate...ești prea departe! Mi-e bine acum căci sufletul meu nu stă în loc, ca un pheonix moare și renaște din propria-i cenușă zburând către alte orizonturi și împrăștiind timpurile trecute. Nu ai înțeles nici tu, cum de fapt nu au făcut-o nici alții că fiecare timp își are propriul cântec. Azi sunt poate pantoful pe care l-am probat ieri, dar mâine voi fi cubul de ciocolată pe care azi îl las pe masă căci nu mai am poftă de nimic dulce. Pleacă acolo unde ți-e mai bine, sper doar c-ai învățat de la mine să umpli cu dărnicie cupa vieții și s-o bei până la ultima picătură, fără să te gândești că mâine vei fi poate mai însetat și nu vei mai avea de unde bea. Amintirea picăturii de azi îți poate potoli setea de mâine. Ia și risipește tot ceea ce e lumesc, păstrează doar sufletul căci asta nu se împarte și nici nu se pierde, sufletul e un pom veșnic înflorit, indiferent de anotimp.Nu mă căuta în cărți, filme sau cântece pentru că legendele nu se scriu, ele doar se trăiesc și se rețin pentru a fi spuse mai departe!

În mitologia iudaică Lilith era femeia conștientă de puterea și de frumusețea ei hipnotică, cea care nu suporta să fie inferioară bărbatului, întrucât ea a fost zămislită din aceeași țărână ca și Adam. Ea a cerut să fie egala lui, dar cum rugămințile ei au fost sortite eșecului, l-a părăsit, lăsând locul Evei,cea de-a doua soție a lui Adam, creată din coasta acestuia. Lilith este așadar de o frumusesțe demoniacă, fiind o doamnă a nopții pe care orice Adam o vizitează măcar cu gândul de-a lungul vieții. Ea nu e femeia supusă, ea cere egalitate, însă bărbatul trebuie să domine pentru a-și potoli teama de nu fi părăsit. De aceea și astăzi bărbații își reprimă pasiunea pentru femeile tip Lilith, întrucât datorită magnetisumul lor debordant creează cele mai arzătoare patimi. Într-o postură asemanatoare se găsesc și femeile independente de astăzi, care încearcă doar să se facă respectate, prin valorile lor, militând pentru egalitate între sexe. Ele sunt puse la zid, pentru că au îndrăznit doar să se născă mai puternice decât anumiți bărbați.Sunt ocolite, împinse în abisul singurătații, înlocuite cu Eve....care reprezintă garanții ca soții sau ca mame, dar care uită că mai trebuie să fie și femei. Alături de Eva bărbatul se va plictisi, căutând-o mai apoi pe Lilith chiar și-n patul unei prostituate, căci stabilitatea nu e un lac liniștitit, ci o mare potolită. Asta e pedeapsa celor care încearcă să umple golul din suflet cu prea plinul trupului. Personalitățile Lilith doresc egalitate....într-o lume a minusurilor și a plusurilor, plină de misogini scăpătați și de feministe excentrice.Cheia fericirii constă în a privi în personalitatea celuilalt oglindindu-ne, înțelegându-l ca om, nu ca femeie sau ca bărbat.Nu supunându-l, nu dominându-l îl vom stăpâni, căci transformarea iubirii în sclavie face imposibilă călătoria în doi spre fericire.

Cine și cum împarte dreptatea?Unde se termină binele și unde începe răul?Cel ce fură este închis pentru că a vrut poate să hrănească niște suflete flămânde…Da dar acea pâine era muncită și trebuia plătită.Cel ce a cunoscut într-un fel sau altul ipostaza de victimă, atunci cand alții l-au judecat greșit si atunci cand nu l-au înțeles, cel care a simțit nedreptatea de cele mai multe ori văzând că cei mai josnici dintre oameni sunt susținuți și aclamați va reuși să împartă pedeapsa, pentru că a suferit, a îndurat.În ce constă moralitatea? Dar corectitudinea? Religia ne învață să nu furăm, să nu mințim, etc. Asta înseamnă că absolvind de vină pe un „păcătos”, doar pe considerente de caință și regret am face ca toate aceste teorii să rămână fără obiect.

Să împarți dreptatea mi se pare uneori o povară prea grea, cu atât mai mult în contextul actual.Cum să-i faci să înțeleagă pe oameni, că deși se nasc egali, alegerile lor îi fac să aibă destine diferite?De exemplu este egal un om sincer, care urmând calea adevărului încercă să răzbească, cu unul care mințind își atinge scopul?Dar nici acest din urmă mincinos nu este egalul celui care minte pentru a salva pe alții de la suferință!

Grea bătălie între adevărul legilor și cel al moralei, între filosofia de viață a oamenilor și cea a cărților.....victoria este doar a celor care nu se pierd în vâltoarea compromisurilor, a celor care nu uită că slujesc adevărului...

Mulți se tem să dicteze o sentință, oscilând.... poate de teama unui proces de conștiință mai mare decât cel pe care-l au probabil pe rol, sau poate de teama unor eventuale repercursiuni, dar eu cred că doar o mână de fier poate îndrepta o lume strâmbă.

primită de la Otilia... felina cu ochi stranii…

7 lucruri la întâmplare despre mine….

1. Mi se întâmplă zilnic numai nedreptăți.Paradoxal, am ales Dreptul….

2 .Îmi place roșul, cred că o femeie în roșu e mai frumoasă decât una îmbrăcată în alb…

3. Îmi place să mă gândesc noaptea la toate câte au fost și câte vor fi…

4. Aș vrea să mă îmbrac odată într-o rochiță din frișcă , căpșuni în loc de nasturi…

5. Aș citi la nesfârșit Orașul cu salcâmi...

6. Poveștile mele cu balanțe, care încep ca să nu se mai termine.

7. Aș vrea să ajung la castel…chiar dacă e departe.

Leapșa mea se îndreaptă către Codrin...

Ei dragă, da e păcat ca un nume de împărat să îl poarte un ratat! Împărat în imperiul plin de curve, unele mai proaste, altele mai slute?!Cum se îmbracă și dansează, asta chiar nu mai contează, curva noastră doar prestează!Mici servicii și oferte mai ceva ca la șosete!(3 la 10 mii )Lucru vechi știut în lume: curva tot curvă rămâne! Doar un prost sau un ratat renunță la o femeie adevărată pentru o curvă nespălată! Auziți dragi cititori dacă s-a întâmplat ca într-o seară la un bairam o femeie să se culce cu primul băietan căzut în pat, nu e curvă, e doar “un caz izolat”.

Unii sunt pentru plăcerea scurtă, de aia se termină într-o secundă! Ia o fată mai îmbrăcată, că preludiul face satisfacția mai grasă! Până-i dai jos o bretea, o curea un pantof, te aprinzi parcă mai cu foc! Ziceai că toate sunt la fel din gară până’n cartier...Păi nah când stai numai printre curve și ratați mănânci zilnic doar rahați!Ieși în lume și observă că fetele cuminți nu se cumpără cu “vorbe fierbinți”, nici cu prezervative parfumate ci cu atitudini civilizate.Vrei relații serioase? Nu mai umbla cu fițoase și cu curve zăbăloase! Fetele normale nu se freacă la prima chemare(sculare)...e ușor să bagi clișeu’...”toate frate sunt la fel”...Între atâtea curve proaste nici eu nu văd diversitate!Toată ziua la frecat menta pe bancuță sau prin sat, prin dico’ la agățat curve, ca la noapte să avem ce f...C-o așa mentalitate îți crește păr și pe spate.Dragi prinți și împărați care vă credeți bărbați, nu stă totu’ în “bag și scot”, ca să arăt că și eu pot...

Morala:

Femeile cu care umblați arată cât sunteți de adevărați ,cum gândiți și ce doriți,cât de jos puteți să țintiți, cine sunteți și ce vreți, dați-o încolo măi băieți!Și așa îmi vine o silă, să văd cum ajunge omul o fosilă!

Și toate javrele s-astupe urechile,

Libertatea...valoare universală pierdută în întunericul fărădelegilor contemporane.Altarul a devenit pentru mulți o poartă a iadului,căsătoria un templu al durerii, astăzi oamenii consideră că dragostea e o corvoadă, o cale sigură a sclaviei și nicidecum a fericirii.Doar azi mai înțelegi că a fi liber înseamnă a-ți umple timpul cu nimicuri,a umbla bramura pe drumurile vieții, fără o destinație precisă.A fi liber înseamnă pentru omul modern să plece departe de țara natală și să arunce cu noroi în urmă.Sigur că astăzi ești mai liber ca oricand să pozezi în imaginea cuplului fericit, s-o strângi în brațe, trăgând cu ochiul la decolteul alteia care trece pe stradă.

Libertatea e un lucru prea mare pentru mintea îngustă a oamenilor de astăzi, e o lecție mult prea grea pentru niște elevi care trec în grabă pe drumurile vieții...Ar înțelege altfel libertatea dacă s-ar gândi la cât e de importantă o rază de soare pentru un suflet aruncat din greșeala într-o închisoare, care a sperat și a crezut până la sfârșit că va fi liber...și într-un târziu viața l-a eliberat....Sau la cei bătuți, torturați doar pentru că au îndrăznit să viseze la ideea de libertate, sau poate la cei morți în războaie și revoluții, pentru că au crezut în visul lor.

„....și pe cenușa unor asemenea amintiri el știa bine că nu se clădesc niciodată căsnicii, ci doar legende uneori.”

Sunt oameni care iubesc cu patimă, pentru care ființa dragă este universul lor, în care se pierd cu totul.

Sunt iubiri obsesive, care se topesc în noaptea roșie a pasiunii, care cresc odată cu visul și se sting odată cu dorința.Acestea sunt iubirile grele, care apasă, care slăbesc, care cu timpul se duc, se trec.

Și mai sunt iubiri pe care nimeni nu le știe, care se trăiesc departe de cele văzute, departe de ochii lumii.Sunt acele iubiri pure, neatinse de timp și de spațiu.Iubiri care fac viața mai ușoară, care fac sufletul să-și împlinească menirea.Pentru cei ce le-au cunoscut e de prisos mărturia mincinoasă a unui trup, strălucirea unui inel prețios, ce nu poate egala prețiozitatea iubirii, sau rigiditatea unei semnături, care nu poate proba măreția acestei trăiri.Acești oameni au auzit cândva un vers șoptit, pe care aveau să și-l amintească toată viața, fără măcar să-l repete...l-au învățat așa în timp și au înțeles că dacă l-ar fi repetat cu voce tare unindu-l cu alte versuri și-ar fi pierdut înțelesul...

Așa cum acest fel de vers nu poate fi cuprins într-o poezie și nici închis în temnița rimei....tot astfel o dragoste mare nu încape într-o singură viață, între niște simple așternuturi plictisite de parfumul acelorași nopți...și nici nu poate fi explicată prin ecuația celor două cuvinte atât de simple.E mai mult decât atât!

„Se pleacă și culege din nisipul vremii aurul etern”

Am vrut să înțelegi că și eu pot fugi când am un teren minat sub picioare, că dacă taci eu te pot privi fără să înțelegi vreodată ceva, că nu am timp să aștept, că pot pleca oricând fără să las în urmă regrete.Ori vâslim la aceeași barcă, ori mă arunc în ocean și singură învăț să înot și să ajung la mal.Cu toate că am încercat să găsesc un sens, timpul tău începea când se sfârșea al meu.Altădată nu e musai să devină pentru totdeauna, de mult ori rămâne la stadiu de niciodată.Așa că am ales eu și pentru tine....să umblu pe străzile trecutului cu prezentul de mână, gândindu-mă la viitor.Când te gândești că-mi vorbeai despre libertate.Acum îți dau dreptate!Libertatea de a compara mai multe versuri te face să-l reții doar pe cel mai frumos, și să le uiți pe cele fără rost.Libertatea de a nu fi cum te vor ceilalți te face să înțelegi cine ești cu adevărat.Sunt liberă acum și duc mai departe povestea sufletelor dezrobite..

If Only You

În mod involuntar sau inconștient alegem lucrurile mai puțin potrivite....situațiile și oamenii care ne rănesc cel mai tare.Nu e o întâmplare; poate că destinul ne împinge spre învățarea unor lecții și spre repararea unor greșeli.Temerile noastre ne urmăresc și se proiectează asupra celor pe care îi întâlnim.Poate că uneori avem nevoie de un duș rece și puternic pentru a ne recompune....să pierdem totul pentru a ne putea regăsi.De aceea nu m-am temut niciodată de durere...trebuia s-o simt, ca să mă pot vindeca.Pe oameni i-am simțit adesea ezitând în fața mea.Mă priveau în ochi și nu-mi puteau înțelege gândurile.Atunci îi faceam pe ei să plece mai întâi, ca să pot și eu să mă desprind.Să mă conving că cireșele sunt amare, că trandafirii au spini, că singurătatea e o șansă, că m-am învins!A trebuit să aflu cum e să arzi fără flăcări, cum e să plângi fără lacrimi, să vorbești fără cuvinte.Și am hotărât să golesc paharul să nu mai rămână nicio parte plină, pentru a nu mai greși întorcându-mă...Plec în fiecare zi din mine și încep sfârșituri ca să sfârșesc începuturi....

Je ferais de mes larmes mon seul combat

S'il ne me restait, s'il ne restait plus que ça

În lumea nouă se întâmplă ca toți să se asemene...Astfel toate femeile vor bani, toate își joacă șansa vieții pe un “bilet la loto”. Dar când din mulțime se poate zări un altfel care nu-i la fel, e deja prea mult pentru ochii obișnuiți să vadă mereu aceleași forme.Apoi te blochezi, te pierzi printre propriile gânduri....și rămâi fără cuvinte.Dacă nu e la fel ca toate celelalte, atunci e prea bună. Ca în reclama cu to good to be true. Mai nou se spune” ești prea frumoasă, deșteaptă, bună pentru mine. Dacă perfecțiunea ar exista atunci tu ai fi întruchiparea ei. Totuși prefer să cred că ea nu există, deci tu devii ceva nedefinit. Nefiind palpabilă, nu te pot vedea, nu mă pot raporta la tine.”

Mi se pare cea mai josnică scuză a celor care nu știu cum și mai ales cu ce să mai mintă.Oamenii care preferă cantitatea, nu vor cunoaște în veci calitatea. Poate că asta face diferența. Așa că gândi baiatul: De ce să fiu alături de cea care-mi place mie dar poate și altora?!Conform celebrelor versuri: „Într-o grădină, lâng’-o tulpină, / zării o floare ca o lumină. / S-o tai, se strică; / s-o las, mi-e frică / de vine altul și mi-o ridică.”.....Clar e mult mai convenabil să fiu eu cel dorit de multe, să am senzația că pot alege oricând, chiar dacă nu am de unde.

Unora le plac enigmele, dar nu au suficientă minte să le dezlege, le place sexul de calitate, dar totuși îl preferă pe cel ieftin, mie mi-au plăcut întotdeauna bărbații(cei care se simt) și nu cei care încep să transpire după ce mi-au văzut abia o gleznă descoperită.Mi-au plăcut caii de cursă lungă, pur-sânge....nu cei care se împotmolesc la jumătatea drumului....și mai ales ...ador soldații care-și apără țara cu prețul vieții nu pe cei care dezertează ca să-și apere curu’ de găină proastă.

The Woman In Me Needs The Man In You;)