Zâmbet colorat

Cine și cum împarte dreptatea?Unde se termină binele și unde începe răul?Cel ce fură este închis pentru că a vrut poate să hrănească niște suflete flămânde…Da dar acea pâine era muncită și trebuia plătită.Cel ce a cunoscut într-un fel sau altul ipostaza de victimă, atunci cand alții l-au judecat greșit si atunci cand nu l-au înțeles, cel care a simțit nedreptatea de cele mai multe ori văzând că cei mai josnici dintre oameni sunt susținuți și aclamați va reuși să împartă pedeapsa, pentru că a suferit, a îndurat.În ce constă moralitatea? Dar corectitudinea? Religia ne învață să nu furăm, să nu mințim, etc. Asta înseamnă că absolvind de vină pe un „păcătos”, doar pe considerente de caință și regret am face ca toate aceste teorii să rămână fără obiect.

Să împarți dreptatea mi se pare uneori o povară prea grea, cu atât mai mult în contextul actual.Cum să-i faci să înțeleagă pe oameni, că deși se nasc egali, alegerile lor îi fac să aibă destine diferite?De exemplu este egal un om sincer, care urmând calea adevărului încercă să răzbească, cu unul care mințind își atinge scopul?Dar nici acest din urmă mincinos nu este egalul celui care minte pentru a salva pe alții de la suferință!

Grea bătălie între adevărul legilor și cel al moralei, între filosofia de viață a oamenilor și cea a cărților.....victoria este doar a celor care nu se pierd în vâltoarea compromisurilor, a celor care nu uită că slujesc adevărului...

Mulți se tem să dicteze o sentință, oscilând.... poate de teama unui proces de conștiință mai mare decât cel pe care-l au probabil pe rol, sau poate de teama unor eventuale repercursiuni, dar eu cred că doar o mână de fier poate îndrepta o lume strâmbă.