Zâmbet colorat

Niciun pas înapoi...uneori destinul mă îmbrâncește și sunt nevoită să merg înainte. Cu sau fără aceiași oameni, cu sau fără voia mea. Poate uneori îți păream curioasă, alteori pasivă, mereu însă dispusă să scriu o nouă poveste. E un lucru deja obișnuit să schimb odată cu condeiul și pesonajele. Ce lumi diferite avem noi,ce oameni suntem! Șii chiar nu vroiam flori, nici cutii cu bomboane, nici mărgele...poate că într-un anume moment, la un ceas târziu în noapte un cuvânt ar fi cântărit cât tot aurul lumii, în tot acest spațiu ruginit al incertitudinilor. Mai fumezi și acum? De la atâta ceață poate nu am înțeles ce povești poartă ochii tăi, sau poate aveai dreptate...ești prea departe! Mi-e bine acum căci sufletul meu nu stă în loc, ca un pheonix moare și renaște din propria-i cenușă zburând către alte orizonturi și împrăștiind timpurile trecute. Nu ai înțeles nici tu, cum de fapt nu au făcut-o nici alții că fiecare timp își are propriul cântec. Azi sunt poate pantoful pe care l-am probat ieri, dar mâine voi fi cubul de ciocolată pe care azi îl las pe masă căci nu mai am poftă de nimic dulce. Pleacă acolo unde ți-e mai bine, sper doar c-ai învățat de la mine să umpli cu dărnicie cupa vieții și s-o bei până la ultima picătură, fără să te gândești că mâine vei fi poate mai însetat și nu vei mai avea de unde bea. Amintirea picăturii de azi îți poate potoli setea de mâine. Ia și risipește tot ceea ce e lumesc, păstrează doar sufletul căci asta nu se împarte și nici nu se pierde, sufletul e un pom veșnic înflorit, indiferent de anotimp.Nu mă căuta în cărți, filme sau cântece pentru că legendele nu se scriu, ele doar se trăiesc și se rețin pentru a fi spuse mai departe!