Zâmbet colorat

Dacă aș putea seca tot oceanul de speranțe și vise care mă inundă uneori....dacă aș ști unde să mai pun atâta suflet să nu-l pierd? Poate în niște rafturi vechi și strâmte, în care să nu mai cotrobăie nimeni…Dar să las prostiile astea, azi așa mi-a venit un dor să lenevesc cu picoarele pe pereți, cu umerii dezgoliți, cu părul încâlcit.Vreau să fiu urâtă, uitată, să nu se mai lipească de buzelele lor numele meu… azi vreau să nu mă mai divinizeze nimeni, să se gândească la mine ca la cea mai mare bandită, cea care fură, care minte, care ia tot, care se gândește numai la ea și nu mai lasă în urmă nimic pentru altcineva. În filme personajul negativ dă culoare acțiunii, așa e și în viață, de acolo de unde vine teama, ura vine și dorința.Trădările trupului sunt minciunile unui copil... mic și prost, dar cele ale sufletului sunt adevărurile triste ale oamenilor mari.Așa că ori mă minți bine, ori te rog să nu mai fii actor, căci un spectacol atât de jalnic e o ofensă la adresa spectatoarei.