luni, 13 iunie 2011
Descoperită...
Am vrut să înțelegi că și eu pot fugi când am un teren minat sub picioare, că dacă taci eu te pot privi fără să înțelegi vreodată ceva, că nu am timp să aștept, că pot pleca oricând fără să las în urmă regrete.Ori vâslim la aceeași barcă, ori mă arunc în ocean și singură învăț să înot și să ajung la mal.Cu toate că am încercat să găsesc un sens, timpul tău începea când se sfârșea al meu.Altădată nu e musai să devină pentru totdeauna, de mult ori rămâne la stadiu de niciodată.Așa că am ales eu și pentru tine....să umblu pe străzile trecutului cu prezentul de mână, gândindu-mă la viitor.Când te gândești că-mi vorbeai despre libertate.Acum îți dau dreptate!Libertatea de a compara mai multe versuri te face să-l reții doar pe cel mai frumos, și să le uiți pe cele fără rost.Libertatea de a nu fi cum te vor ceilalți te face să înțelegi cine ești cu adevărat.Sunt liberă acum și duc mai departe povestea sufletelor dezrobite..
Twitter
Facebook
Flickr
RSS
