Zâmbet colorat

În mod involuntar sau inconștient alegem lucrurile mai puțin potrivite....situațiile și oamenii care ne rănesc cel mai tare.Nu e o întâmplare; poate că destinul ne împinge spre învățarea unor lecții și spre repararea unor greșeli.Temerile noastre ne urmăresc și se proiectează asupra celor pe care îi întâlnim.Poate că uneori avem nevoie de un duș rece și puternic pentru a ne recompune....să pierdem totul pentru a ne putea regăsi.De aceea nu m-am temut niciodată de durere...trebuia s-o simt, ca să mă pot vindeca.Pe oameni i-am simțit adesea ezitând în fața mea.Mă priveau în ochi și nu-mi puteau înțelege gândurile.Atunci îi faceam pe ei să plece mai întâi, ca să pot și eu să mă desprind.Să mă conving că cireșele sunt amare, că trandafirii au spini, că singurătatea e o șansă, că m-am învins!A trebuit să aflu cum e să arzi fără flăcări, cum e să plângi fără lacrimi, să vorbești fără cuvinte.Și am hotărât să golesc paharul să nu mai rămână nicio parte plină, pentru a nu mai greși întorcându-mă...Plec în fiecare zi din mine și încep sfârșituri ca să sfârșesc începuturi....

Je ferais de mes larmes mon seul combat

S'il ne me restait, s'il ne restait plus que ça