Zâmbet colorat

„....și pe cenușa unor asemenea amintiri el știa bine că nu se clădesc niciodată căsnicii, ci doar legende uneori.”

Sunt oameni care iubesc cu patimă, pentru care ființa dragă este universul lor, în care se pierd cu totul.

Sunt iubiri obsesive, care se topesc în noaptea roșie a pasiunii, care cresc odată cu visul și se sting odată cu dorința.Acestea sunt iubirile grele, care apasă, care slăbesc, care cu timpul se duc, se trec.

Și mai sunt iubiri pe care nimeni nu le știe, care se trăiesc departe de cele văzute, departe de ochii lumii.Sunt acele iubiri pure, neatinse de timp și de spațiu.Iubiri care fac viața mai ușoară, care fac sufletul să-și împlinească menirea.Pentru cei ce le-au cunoscut e de prisos mărturia mincinoasă a unui trup, strălucirea unui inel prețios, ce nu poate egala prețiozitatea iubirii, sau rigiditatea unei semnături, care nu poate proba măreția acestei trăiri.Acești oameni au auzit cândva un vers șoptit, pe care aveau să și-l amintească toată viața, fără măcar să-l repete...l-au învățat așa în timp și au înțeles că dacă l-ar fi repetat cu voce tare unindu-l cu alte versuri și-ar fi pierdut înțelesul...

Așa cum acest fel de vers nu poate fi cuprins într-o poezie și nici închis în temnița rimei....tot astfel o dragoste mare nu încape într-o singură viață, între niște simple așternuturi plictisite de parfumul acelorași nopți...și nici nu poate fi explicată prin ecuația celor două cuvinte atât de simple.E mai mult decât atât!

„Se pleacă și culege din nisipul vremii aurul etern”

Aud mereu sintagma “a nu pune la suflet”...sau „privește detașat”…însă oamenii caută exact contrariul…Vor să trăiască asemenea unei oglinzi, să fie frumoși, sticloși, să strălucească, să uite repede, dar să primească mult...Dar cele mai neprețuite daruri se nasc din gratuitate, din implicare, din gesturi mărunte însă profunde, făcute cu suflet, nu din superficialitatea acestei lumi freudiene...Ca să primești trebuie să dai, să riști..să lupți până la capăt...până la ultima redută, căci un meci nu se câștigă întotdeauna din primul minut.Și poate nu-l câștigi nici la sfârșit, dar rămâne satisfacția încercării, spiritul de sacrificiu, căci un vis adevărat nu se sperie de răsăritul soarelui...Cred că orice om merită totul sau nimic...Până și cele mai puternice cetăți au fost cucerite de curajul și neînfricarea celor care au știut să lupte.

Și ar mai fi o problemă...oamenii nu prețuiesc ceea ce au suficient de mult, iar nemulțumitului i se ia darul...regretele târzii pentru o șansă ratată nu rezolvă nimic, lacrimile vărsate poate din cauza unui orgoliu tâmpit nu-ți mai aduc înapoi acel „ceva” care era doar al tău... Puneți la suflet, învățați să trăiți cu voi, răniți-vă pentru a vă putea vindeca mai apoi, trăiți cu ceea ce vi se întâmplă, implicați-vă, pentru că nu exista durere mai mare decât cea a secundelor care se trec fără să fie trăite, a soarelui care răsare fără să strălucească, sau a viselor pierdute în negura nopții... a ideilor geniale care se pierd înainte să fie spuse, sau a poveștilor frumoase uitate de condeiul scriitorului...

Perlele rare sunt greu de găsit,însă odată ce un om reușește să găsească una pe fundul mării o include în rândul bijuteriilor comune, uitând câtă trudă a depus pentru căutarea ei.Tot la fel de frumoase sunt florile, care însă lăsate fără apă și lumină se ofilesc.Scânteile se sting acolo unde încep rafalele...Marile pasiuni, iubirile pătimașe se sfârșesc acolo unde începe incertitudinea....Amânările și așteptările împrăștie chiar și focul cel mai năvalnic.Unele răspunsuri ajung mult prea târziu, când focul inimii zace mocnit, stins de roua timpului.E ca un mândru cavaler, în armură de gheață care pentru a cuceri cetatatea trebuie să treacă prin foc, dar se oprește așteptând ploaia care să-i ușureze calea...

...o anume stea strălucește mai tare doar într-un anumit moment al nopții...

E despre cei care pierd dragostea preferând s-o înlocuiască mai apoi cu frustrarea. Aleg să meargă prin viață urmând același drum pe care au mers și alții, având fricile monotone ale altora. Sigur că e mai simplu să le povestești nepoților despre faptul că fericirea nu e pentru pământeni, decât să le spui că tu nu ai fost suficient de pământean să o cunoști. Cred că lucrurile importante ți se întâmplă o dată în viață, exact atunci când ți-e dat să te bucuri de ele și degeaba le cauți mai apoi când se vor fi terminat deja, pentru că oricum nu le mai poți găsi nicăieri. Le cauți cu disperarea unui copil ce știe că a pierdut jucăria preferată. Ai sperat că mai e timp, dar nisipul din clepsidră s-a scurs...Nu, nu mai e timp ! În viață fiecare clipă are propriul recital. Perfecțiunea este himera, dar mediocritatea e abisul, șansa e calea și curajul e cheia! Învață să duci lupta ta!

Cristi: - la tine;
Bogdan: - la viitor;
Daniel: - la sex;
Roxana: - este un sentiment plăcut față de o persoană; o asociez cu durerea câteodată, dragostea este acel sentiment pentru care merită să trăiești și să mori.
Gabriel: - e cel mai frumos lucru kre ți se poate întâmpla
Andrei: - indispensable feeling;
Iustin:- la sex;
Raluca: - dragostea e ca un mort...miroase dulceag de te dă pe spate...îți bagi degetele cu mănuși în ea...pentru că deși știi ce-o să găsești p-acolo…nu poți fi niciodată prea sigur...te obișnuiești cu mirosul de formol de la un timp și-ți scoți masca deși știi că e cancerigen.
Adrian: - umm.. nu cred în dragoste. n-ai întrebat persoana potrivită chiar nu știu ce să zic pe subiectul ăsta. umm, nici o idee. sincer nu prea m-am atașat așa de nimeni, mai mult obișnuință.
Laura: - păi nush, nu cred că aș putea sp....adică...la vârsta mea nu există așa cv
Claudia: - dragoste pt mine înseamnă în primul rând respect și devotament...apoi sentimentul de apartenență care îl ai față de persoana respectivă și spiritul de sacrificiu care-l ai atunci când e departe de tine. Dragoste mai înseamnă și sentimentul de dezlipire de tot ce înseamnă lume cotidiană pt a te atașa de un microcosmos în care să fii lider alături de celălalt pt a-l conduce în deplină armonie.Înseamnă renunțarea la "eu" și trecerea la "noi".
Sergiu: - iubire ,afecțiune ,respect și sinceritate. Am răspuns corect?
Maria: - un sentiment mijto
Alexandra: - Dragostea e un drog! odată gustat, devii dependent.
Daniel: - Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva.
Cirpian: - e primul sentiment care îți dă o senzație aparte ... nu poate fi explicată
Stefan: - aaa...păi nu știu....ceva frumos și rău în aceeași măsură ...dragostea nu e ceva doar roz...dacă tu vezi doar rozul înseamnă că e o problemă...și tre’ să deschizi ochii... dc întrebarea asta?

Alexandra: mă gândesc că nu durează și că nu știu dacă se merită...
Stefana: dragoste? o ciocolata milka cu alune.... n-aș refuza așa ceva never
Otilia: - e în felul în care îmi țin ceașca de cafea, în nodurile pe care le fac la eșarfă, în cerceii pe care îi port, în grămada mea de secrete, în călimara cu cerneală, în ochii studenților mei, în documentele pe care le semnez, în mailurile pe care le trimit, în buchetele de flori pe care le primesc, în supărările unora, în lacrimile altora, pe birou, acasa, în oraș, în toiul iernii sau în miez de vara, ori de câte ori mă ia de mână sau ori de câte ori îl privesc, într-o ciocolată amară, într-un film franțuzesc...e acolo, și mereu va fi...sub o formă sau alta!
Larisa: - păi.. nu prea o pot asocia cu nimic, pt că e mai presus de toate atunci când e împartășită.
Raluca: - intenistate ..bucurie...
Andreea: încredere
Adina: e o chestie...din ce în ce mai comercială și atât... no more pure love
Alexandra: - well cu feeling high.... si faptul k esti aiurit... and pretty silly
Alexandra: - hmm...la o chestie frumoasa... emotia intalniriila sacrificiu pt persoana de langa tine , la sprijin pt ea.
Nicu: - dragostea e dragoste...nu o asociez cu nimic. mă gândesc la o fată frumoasă..deșteaptă și devreme acasă

Loredana : - dragostea e prea faină !! sunt atâtea sentimente care te încearcă , atâtea emoții , stări de spirit , e plăcut să iubești din ce în ce mai mult , cu mai multă pasiune , mai mult suflet..la intensitate maximă..; dragostea nu se poate defini , ci doar trăi la cote înalte.
Narcis: - dragostea?ceva fără de care nu e posibil de imaginat ideea de umanitate;
nu știu dacă e un dar de la Creator sau pur și simplu ceva genetic,dar e cu siguranță ceva minunat...
Catalin : - a avea pe cineva alături
Gabi: - ca să fie ceva să zicem că tre’ să fie dragoste la prima vedere, că dak te îndrăgostești pe parcurs,nu-i dragoste părerea mea

Rillu’ spunea…
Poate că uneori și cafeaua e mai dulce ...dar fără ea viața ar fi mai amară. Într-adevar nu e roz, dar totuși dă culoare vieții noastre... Dragostea te poate scoate din sărite, da... chiar e nesuferită, îi trântești ușa în nas și ea îţi intră pe fereastră. O luăm de la capăt mereu, pentru că datorită ei ne simțim vii. Pentru mine, dragostea e totul!