Zâmbet colorat

Cum din roșu neprețuit...totul se transformă în aur și argint....Atunci când forțat de împrejurări, oameni și situații schimbi aurul vârstei cu o monedă de aceeași culoare. Ce târg ieftin! Și trist...dar impus de o mână sucită ce se numește destin. Ce poate compensa un zâmbet...o îmbrățișare sau o privire? Nimic! Dar nimicul nu-l poate pierde nimeni...pentru că e un gol...e ceva fără consistență! Când nu le ai...în inima rămâne doar un dor...de roșu!...Aprins ca focul ce te încălzea pe vremea când erai mai viu ca orice argint! Însă din cenușa nu se naște foc....așa că rămâi cu argintul ăsta rece și gol care vine să compenseze...să-ți amintească lipsa lucrurilor neprețuite. Albul câștigă în fața roșului...imacularea dă visului conturul perfect. Roșul de altădată era strâmb, dar cald și tânăr....peste ani însă multora le rămâne albul rece al sublimului căci poveștile cu el și ea fie au fost amanetate....fie au ars în flăcările timpului.