Twitter
Facebook
Flickr
RSS
Acum 11 ani
luni, 26 octombrie 2009
Lecție
Am înțeles acum ceea ce altădată nu aș fi putut înțelege: să nu judec înainte de a ști, să nu privesc cu ochii noaptea-n întuneric, să nu cer de la un om mai mult decât îmi poate oferi, să nu plâng la nesfârșit pentru o alegere nepotrivită…
Pentru că: orice sfârșit e un nou început... și nu sunt de vină eu pentru miicimea unora…
Și nu renunț acolo unde e prea greu pentru că asta mă face să fiu: mai tare ca o piatră, mai impetuoasă decât o furtună, mai puternică decât altadată...
Nu-i judec pe ceilalți dar nici nu-i accept. Nu mă tem de reversul medaliei.
Știu acum: că prietenii adevărați există chiar dacă îi numeri pe degete, că uneori poate fi prea târziu pentru a mai putea schimba ceva, că viața e pe zi ce trece mai complicată dar că doar așa devine mai frumoasă, că dacă pierd nu trebuie să disper, poate că “legile universului” vor altceva...
Pentru că: orice sfârșit e un nou început... și nu sunt de vină eu pentru miicimea unora…
Și nu renunț acolo unde e prea greu pentru că asta mă face să fiu: mai tare ca o piatră, mai impetuoasă decât o furtună, mai puternică decât altadată...
Nu-i judec pe ceilalți dar nici nu-i accept. Nu mă tem de reversul medaliei.
Știu acum: că prietenii adevărați există chiar dacă îi numeri pe degete, că uneori poate fi prea târziu pentru a mai putea schimba ceva, că viața e pe zi ce trece mai complicată dar că doar așa devine mai frumoasă, că dacă pierd nu trebuie să disper, poate că “legile universului” vor altceva...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
