Twitter
Facebook
Flickr
RSS
Acum 11 ani
duminică, 13 decembrie 2009
Complicat...
“Ești un tip fumuriu.
Parcă vii din ceață.”
Observ că mereu îți place să complici lucrurile.
Da ai dreptate,viața e mai frumoasă complicată,dar cât de departe poți ajunge încercând să mânuiești frâiele destinului?Eu am încercat mereu să ies din furtunile sufletului prin cuvinte sau prin fapte.Tu ești asemeni unei melodii, care se aude când mai lent,cu sunete sfioase și timide,când mai tare,cu note vii ,înclinate spre înaltul partiturii.Mi-e greu să te definesc pentru că mi-e greu să găsesc un acord între tine și tine.Cel de ieri,care nu mai este cel de azi,care mâine va fi altul. Nedeslușit mister...Cum să furi licăriri de lumină,și apoi să te ascunzi de mânia soarelui?Nu crezi că ar fi mai bine să-i redai soarelui lumina,pentru ca mai apoi acesta să te încălzească cu razele lui?!
Nu aștept răspuns.Mi l-a șoptit cândva « vântul » la ureche….Pe atunci nu cunoșteam decât o mică parte din tine,dar totuși suficientă pentru a mă arunca în mrejele necunoscutului….Necunoscut!Da așa continui să fii și astăzi și poate că asta mă determină să aflu răspunsuri care poate nu mi-ar servi la nimic,dar m-ar ajuta să mă conving de faptul că diferențele de opinii dintre oameni fac viața mai interesantă.M-ai contrazis în repetate rânduri,te-am urât,apoi te-am apreciat,apoi iar te-am urât…și în sfarșit am înțeles că cele mai frumoase povești se nasc fie din dorința de a complica ceva simplu,pentru că siguranța ar naște pasivitate,fie din dorința de a simplifica ceva extrem de complicat,pentru că necrederea să nu se confunde cu tema de a fi rănit.Totuși...să păcălim sufletul,înseamnă să ne păcălim pe noi înșine și în plus de ce să ținem sufletul închis într-o cutie ca pe un cadou prețios pe care nu-l vom putea dărui niciodată nimănui?!
Nu aștept răspuns.Mi l-a șoptit cândva « vântul » la ureche….Pe atunci nu cunoșteam decât o mică parte din tine,dar totuși suficientă pentru a mă arunca în mrejele necunoscutului….Necunoscut!Da așa continui să fii și astăzi și poate că asta mă determină să aflu răspunsuri care poate nu mi-ar servi la nimic,dar m-ar ajuta să mă conving de faptul că diferențele de opinii dintre oameni fac viața mai interesantă.M-ai contrazis în repetate rânduri,te-am urât,apoi te-am apreciat,apoi iar te-am urât…și în sfarșit am înțeles că cele mai frumoase povești se nasc fie din dorința de a complica ceva simplu,pentru că siguranța ar naște pasivitate,fie din dorința de a simplifica ceva extrem de complicat,pentru că necrederea să nu se confunde cu tema de a fi rănit.Totuși...să păcălim sufletul,înseamnă să ne păcălim pe noi înșine și în plus de ce să ținem sufletul închis într-o cutie ca pe un cadou prețios pe care nu-l vom putea dărui niciodată nimănui?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
