
Ca mâine, noiembrie. Luna asta trezește în mine nostalgia anilor de liceu(știți voi, cei care ați învățat acolo, cât era de importantă ziua de 8)…
Și după cum spuneam, mă întorc în timp și-mi amintesc de zilele acelea când mă pierdeam printre rândurile unei cărți(în încercarea de a alcatui cel mai tare referat),când mă descopeream în fiecare zi altfel…
Mai ții minte Ralu, când hoinăream împreună prin pauze…și credeam că lumea e o broscuță urâcioasă ce țopaia pe lângă picioarele noastre?!Cred că am putea scrie romane despre cum împărțeam pachetul în liceu,despre cum râdeam de G,când se dădea în stambă…Parcă e o poveste sfârșită demult…dar care va rămâne veșnic vie în conștiința mea. Acum, că mă gândesc, mă simt mai bogată cu niște amintiri…
Poate că anii vor trece,noi ne vom schimba….dar clipele de atunci vor rămâne mereu întipărite în memoria mea…pentru că în făptura celei ce voi fi cândva se vor regăsi crâmpeie din ființa ce am fost odată.