Zâmbet colorat

Crăciunul este aproape întotdeauna marcat de o aura de poveste. Ne aducem aminte cu placere de nopțile de iarnă în care așteptam cu nerăbdare venirea lui Moș Crăciun, de speranțele pe care le aveam când venea vorba de surpriza apariției cadourilor sub bradul frumos împodobit și de caldura din casa plină de familie, sau mirosul de frig si zapadă, afară la joacă.
Pentru unii, Crăciunul e singurul motiv de caludră printre miile de fulgi de zăpadă reci ce-au nins în viața lor.Dacă ne gândim la Fetița cu chibrituri a lui Anderson vom înțelege acest lucru. Drama acelei fetițe, ce în preajma sărbătorilor nu are pe nimeni,și vinde chibrituri pe strada până frigul o învinge și o duce spre o altă lume, departe de toate greutățile vieții, emoționeaza și întristează.
Un alt exemplu este Beghe,un copil sărman ce-și ducea existența în mahalaua Cuțaridei(Gropa-Eugen Barbu)și care îl așteaptă și el pe Moșu’:” Prin mahalaua Cuțaridei,Moș Crăciun nu trecuse niciodată.Nu trecu nici de data asta.Beghe se trezise devreme.Afară se îngână ziua cu noaptea.Tat-său încă sforaia.Ene,făcut covrig lângă perete,nu se mișca.Copilul,cu inima la gura,deschise ușa și luă o gheată în mână.O azvârli.Nu venise moșul ăl bun."
Pe de altă parte,sărbatoarea Crăciunului poate să alunge tristeţea, “molipsind” chiar şi cele mai friguroase firi umane.Un exemplu elocvent în acest sens îl găsim în “Poveste de Crăciun”, o ecranizare BBC după romanul omonim al lui Charles Dickens.
În Londra austeră din perioada victoriană, îşi duce abătut zilele Ebenezer Scrooge (Michael Hordern), un bătrân avar, veşnic posac şi răutăcios. De când a murit Jacob Marley, prietenul şi partenerul său de afaceri, Scrooge are sufletul îngheţat: nimic nu-i e pe plac şi nimeni nu-i intră în voie. Cei din jur aşteaptă cu nerăbdare Crăciunul, iar Scrooge nu face decât să le strice buna-dispoziţie. În seara de Ajun, toti sunt veseli şi îşi împărtăşesc bucuria cu cei dragi, numai Scrooge e singur şi ursuz ca de obicei.
Pe când se pregăteşte de culcare, Scrooge e vizitat de fantoma prietenului său, Marley (John Le Mesurier), care s-a întors din mormânt cu un avertisment. Pentru a-şi ispăşi pacatele din timpul vieţii, Marley a fost osândit să cutreiere pământul cu picioarele în lanţuri ca să vadă suferinţa pe care a cauzat-o altora şi fericirea pe care n-o mai poate împărtăşi. Aceeaşi soartă îl aşteaptă şi pe Scrooge dacă nu se va schimba. Are, totuşi, trei şanse să se izbăvească de acest blestem: va fi bântuit de fantomele Crăciunului trecut, a celui prezent şi a celui viitor.
Așadar spiritul Crăciunului poate îndulci existența amară a unora și poate schimba atmosfera anostă din viețile altora,dăruindu-ne puterea de a merge mai departe,de a fi mai buni,mai veseli.