Twitter
Facebook
Flickr
RSS
Acum 11 ani
duminică, 31 ianuarie 2010
Ianuarie. Nici urmă de recurs în anulare.
Spaţiu închis, cărti, caiete, pixuri multe, ideile altora întipărite şi în capul meu…Dorm dar parcă nu mă odihnesc. Am uitat-o pe Jenny ( îmi place să o citesc, dar printre atâtea speţe şi legi cine mai are chef de „filosofia de viaţă” a unei fete greu de mulţumit după cum s-a autointitulat scriitoarea). Peste toate se arcuieşte confirmarea unor bănuieli adormite în conştiinţa mea. Intuiţia nu se dezice nicicând. Aş vrea să greşesc uneori, mi-e dor să nu am dreptate, să fiu contrazisă. Dar nu are cine şi nici cu ce. Ştiu acum ce nu ştiam ieri. Şi poate asta mă duce cu gândul la trista poveste a Bulgăraşului meu, la dreptatea incontestabilă a Otiliei (damn, astea două iar o să se umfle-n pene :D)…Ȋn fiecare zi mă descopăr altfel. Ieri, spre exemplu, am aflat că nu sunt un om făcut să plângă din nimic, pentru nimicuri…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
