Twitter
Facebook
Flickr
RSS
Acum 11 ani
duminică, 17 ianuarie 2010
De ce ne naştem, de ce trăim?
Zilele trecute la un curs la care merg cu drag – când am timp şi nu în ultimul rând bună dispozitie- profesorul ne-a ţinut o pledoarie foarte interesantă despre ceea ce suntem noi studenţii. Suntem ceea ce vrem să fim cu adevărat sau oare nici noi nu am aflat încă ce vrem de fapt? E un răspuns greu de găsit mai ales când te alfi la începutul unui drum lung cu urcuşuri şi coborâşuri… Dar când totul pare imposibil, succesul prea greu de dobândit, când sesiunea bate la uşă (eventual cu o restanţă la pachet)…important e să nu dezarmezi, să priveşti înlăuntrul tău şi să ştii bine de ce ai ales să faci asta. Nu a spus nimeni niciodată că viaţa e uşoară şi cu atât mai puţin că visele devin realitate peste noapte…dar trebuie multă determinare şi încredere în sine! Ȋn ceea ce mă priveşte pot spune că lucrurile nu mi-au ieşit niciodată aşa cum m-aş fi aşteptat, dar ce viaţă urâtă şi anostă aş fi avut dacă aş fi obţinut chiar tot ce îmi doream!!!. Nu şi-ar mai fi avut rost visele, idealurile, luptele cu intemperiile destinului. Oricât de complicat ar fi procesul, tot trebuie dictată o sentinţă. De aceea cred că o înfrângere nu trebuie să atragă după sine o renunţare. Ȋn schimb renunţarea la vis este adevarata înfrângere!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
