
"-Eşti de acord cu cei care „atacă” sub forma anonimatului?
-Sunt de acord în mare parte pentru că este dreptul lor de a-şi prezenta o idee sau de a ataca fără a dori să le fie ştiută identitatea. Ȋn plus, persoana respectiva de ce să aibă interes să se arate? La ce ajută să ştii pe cineva care semnează anonim”? Schimbă cumva asta modul de a te apăra, foloseşti alte argumente decât foloseşti în mod obişnuit?
-Eu cred că respectiva persoană, care se ascunde în spatele unei măşti nu are încredere în ceea ce spune. Şi în cazul ăsta nu înţeleg de ce mai atacă? Sau poate îi este ruşine cu ceea ce gândeşte? Ȋi e teamă de ce vor spune ceilalţi?
-Şi dacă ar fi semnat cu un pseudonim? Nu se poate reduce totul la frică sau ruşine, poate fi doar emotiv, dar poate fi convins de ideile sale.
-Damn, atunci dacă tot e aşa convins de ideile sale să dovedească asta cu nişte argumente pertinente şi logice, nu să se ascundă ,mi se pare lipsă de caracter…."
Da, controversată problema asta a anonimatului, dar totuşi rămân la părerea că dacă ai ceva de spus trebuie să fii clar şi direct, fără prea multe ocolişuri, întrucât orice tergiversare lasă loc interpretărilor, iar acestea la rândul lor duc la neînţelegeri şi divergenţe. Sigur că atunci când am de exprimat o părere contrară majorităţii, pot să o expun într-un mod diplomatic, dar asta nu înseamnă că trebuie să ascund ceea ce cred, de teama adversităţii.