~Words are only painted fire~

sâmbătă, 20 februarie 2010

Habibi, prea scumpă pentru gusturile tale alea ieftine ;)


Am vrut de mai demult să scriu ceva despre complexul de inferioritate al bărbaților. Citisem pe undeva că bărbaților le plac femeile frumoase și le admiră pe cele deștepte. Dar mă întreb eu ce se întâmplă când tipa e și deșteaptă și frumoasă și mai știe și ce vrea de la viață ? Majoritatea bărbaților împart femeile în cuminți (sau fraiere) numai bune de pus la cratiță, care se supun și aceptă tot sau obraznice (adică cu un tupeu de ăla vulgar, femei care sar pe tine gata să-ți desfacă cureaua de la pantaloni). Dar pentru acești eterni necunoscători ai artei seducției, aș vrea să fac o precizare. Mai există o tipologie feminină (ce-i drept, mai rară) care nu se încadrează în niciuna din categoriile mai sus menționate: Femeia plină de gingășie, veselă ce amestecă farmecul cu timiditatea, curajul cu inteligența, ce poate părea o copilă plăpândă dar care ascunde o pisică ce zgârie rău dacă nu o apreciezi la adevărata ei valoare. Fragilitatea ei e doar o aparență în spatele căreia se află mereu o femeie puternică. Ce se întâmplă când un bărbat cunoaște o astfel de femeie?! E foarte simplu. În conștiința sa ia naștere un puternic complex de inferioritate. Pentru că în concepția tuturor masculilor pe care i-am cunoscut, bărbatul stă deasupra și dacă femeia pe care o place îi este egală sau îl depășește deja complexul său crește invers proporțional cu logica adolescentină pe care o îmbracă comportamentul său. Așa că mulți aleg să stea departe de femeia iubită, să o privească pe furiș în timp ce ea trece pe stradă și încearcă eventual să o stânjenească atunci când îi găsește o „înlocuitoare”, că deh dacă nu ai originalul atunci trebuie să te bucuri de copia lui. Dar respectiva copie nu doar că e un exemplar ieftin care nu-ți ajunge nici până la șireturi, ci devine element de decor pentru că tu știi mai bine ce e în sufletul lui atunci când o ține de mână ca pe o păpușă de cârpă și întoarce capu’ după tine. Dar te gândești că pe el atâta îl duce mintea, nu-i poți cere respect pentru parteneră, când el este incapabil să se respecte pe sine. Și trebuie să-l înțelegi că doar lângă o copie ieftină se poate simți și el bărbat, pentru că poate fi deasupra ei, dar nu și deasupra ta. Dar desigur el nu va recunoaște nicicând asta, deși comportamentul său tembel e mai mult decât grăitor. Ce face când te vede? Pleacă ochii în pământ, căci nu-i așa, când soarele strălucește prea tare nu-l poți privi, de teamă să nu orbești... sau râde a prostie cu amicii lui (ce frate, eu cu aia? nu vezi că nu-i ajungi cu prăjina la nas?)... căci vulpea care nu a ajuns la struguri va spune întotdeauna că sunt acri.
Sincer mi-e milă de cei care gândesc așa. Dacă s-ar putea vedea cât de stupizi și ridicoli pot fi în încercarea lor (nereușită) de a epata în „a happy love story” când li se citește dezamăgirea în ochi.Tuturor bărbaților le place Peroni, dar pe timp de criză merge și o Azuga. Apropo de bere plec, că a început meciu’!

P.S: Asta-i pentru felina mea cu ochi stranii, așa că nu vă băgați în seamă de-aiurea! Mai bine taci dacă n-ai nimic de spus! ;)

Publicat de Rillu' la 14:29
Etichete: , , ,
Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)