Twitter
Facebook
Flickr
RSS
Acum 11 ani
miercuri, 17 februarie 2010
Despre aparențe
Sunt printre aceia care cred că aparențele nu pot fi definitorii pentru o persoana, deși prima impresie cântărește mult întotdeauna. Trebuie recunoscut faptul că în ziua de azi pentru majoritatea dintre noi cel mai important este ambalajul, nu conținutul. Faza asta cu “aparențele înșeală e doar un “cântec răsuflat” pe care mulți încă îl mai fredonează că doar sună bine. Toți judecăm după aparențe, pentru că ne place sau nu, datorită discriminării ne putem justifica propria atitudine de viață, felul de a fi. Câți ar fi în stare să se căsătorescă cu cerșetorul din fața bisericii doar așa, că are ochii frumoși iar chipul său exprimă multă curățenie sufletească? Răspunsul: Nimeni. De multe ori mi se întâmplă să aud “nu mă așteptam de la tine”, “vai ce tare m-ai luat” sau nu “te recunosc”(cred că mai bine ar spune “nu te cunosc”). Puțini au răbdarea și mai ales maturitatea necesară să cunoască un om, să-l citească din prima ca pe o carte.
Nu te așteptai? Posibil. Dar nu pentru că sunt eu prea imprevizibilă, nici ipocrită, ci pentru că în ziua când m-ai cunoscut mi-ai pus etichetă, m-ai încadrat într-un anume tipar, fără să-ți dai seama că nu vedeai prea bine. Și cam asta se întâmplă de fiecare dată. Oameni buni? Vrei să spui “fraieri” sau “proști” că mai nou așa se cheamă. Dacă un om e trist și abătut, e un inadaptat social, ce mai contează că de fapt n-are ce mânca. Dacă ai standarde prea înalte și dacă refuzi să fii doar o oaie într-o turmă, deja ești îngâmfat,te crezi superior. Dacă spui adevaruri dureroase, nu ești diplomat, ba chiar ești necioplit. Și dacă faci cumva fapta capitala de a avea păreri diferite decât cele unanim acceptate atunci nu doar că nu ești cul, dar chiar caută-te că ești nebun!;) Du-te în lumea ta să mănânci principii, că “noi” mâncăm noroiu’, e mai gustos și mai bun. Părerea mea este una și buna: Ne plac aparențele, ne hrănim cu ele și orice ar fi ele vor rămâne mereu întipărite în conștiința noastra balcanică.
Poate că și viața este o aparență….în felul ei ciudat de a-i sfida pe cei care au avut cândva încredere în ea.
Nu te așteptai? Posibil. Dar nu pentru că sunt eu prea imprevizibilă, nici ipocrită, ci pentru că în ziua când m-ai cunoscut mi-ai pus etichetă, m-ai încadrat într-un anume tipar, fără să-ți dai seama că nu vedeai prea bine. Și cam asta se întâmplă de fiecare dată. Oameni buni? Vrei să spui “fraieri” sau “proști” că mai nou așa se cheamă. Dacă un om e trist și abătut, e un inadaptat social, ce mai contează că de fapt n-are ce mânca. Dacă ai standarde prea înalte și dacă refuzi să fii doar o oaie într-o turmă, deja ești îngâmfat,te crezi superior. Dacă spui adevaruri dureroase, nu ești diplomat, ba chiar ești necioplit. Și dacă faci cumva fapta capitala de a avea păreri diferite decât cele unanim acceptate atunci nu doar că nu ești cul, dar chiar caută-te că ești nebun!;) Du-te în lumea ta să mănânci principii, că “noi” mâncăm noroiu’, e mai gustos și mai bun. Părerea mea este una și buna: Ne plac aparențele, ne hrănim cu ele și orice ar fi ele vor rămâne mereu întipărite în conștiința noastra balcanică.
Poate că și viața este o aparență….în felul ei ciudat de a-i sfida pe cei care au avut cândva încredere în ea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
