Zâmbet colorat

Totul se ῖnvaṭᾶ…mersul,vorbitul, scrisul, cititul…tot ceea ce nu ṣtim, dar trebuie sᾶ aflᾶm. Pânᾶ ṣi cele mai bine ascunse mistere, se ῖmpraṣtie ṣi se aflᾶ rând pe rând. Ṣi astfel omul creṣte…cu una caldᾶ, cu una rece…toate adunate ῖntr-o suitᾶ de poveṣti menite sᾶ-i indice sensul vieṭii …Un « de ce ? » venit la rᾶscruce de drumuri…nu face decât sᾶ opreascᾶ mersul trenului. Dar pentru a merge mai departe, pentru a vedea imposibilitᾶṭile de aproape…ca ochiul rece al unei lupe…cât timp nu trece ? O varᾶ mai aurie ca orice toamnᾶ…un apus mai palid ca orice alt rᾶsᾶrit…ṣi totuṣi dacᾶ iubim atât de mult curcubeul, nu putem ṭine stropii de ploaie ῖn cutie. Sᾶ-i lᾶsam sᾶ cadᾶ…