Zâmbet colorat

Iată-mă scoasă din inima ta... și așa spațiu era prea mic și simțeam că mă sufoc, în plus ...m-am lovit de toate mojiciile tale...știi am un ghimpe în piept când îți văd ochii privindu-mă strâmb..în ei regăseam altădată primăvara și pe mine...pe furiș mereu...să văd urma pașilor tăi...în drumul tău spre mine! Superficialitatea trece dincolo de aparență și ucide orice vis...nu mai caut motivul...dar tot ceea ar fi putut fi cândva vis este astăzi doar un miraj. În spatele verii stă iarăși o toamnă...Am fi putut călători o mie și una de nopți...prin tot deșertul căutând oaza care să ne „salveze”...dar ai mers prea departe...și așa...ne-am pierdut...eu pe o parte, tu pe alta....astăzi doar nisipul mai știe...