Zâmbet colorat

Pe 1 decembrie 1918 se năștea ceea ce astăzi mulți blamează.Ani întregi ne-am luptat pentru Unire...și astăzi România e mai dezbinată ca niciodată...Au fost vremuri în care tinerii visau cu ochii deschiși la o democrație frumoasă pe care astăzi mulți o batjocoresc.Democrație înseamnă să poți privi în ochii celorlalți cu sufletul curat,fără să-ți fie teamă, să-ți exprimi liber părerea, respectând opiniile diferite, înseamnă să-ți dai silința pentru a avea ceva, să miști măcăr un deget pentru a construi ceva, să lupți până la capăt pentru visul tău și să nu te oprești oricât ar fi de greu...

Trebuie să fii corect mai întâi cu tine, apoi cu ceilalți fără să aștepți să fie votată în Parlament vreo lege a bunului simț care să impună asta.

Era în liceu la mine o voce care spunea cam așa “Am să plec din țară asta mizerabilă, care nu-mi oferă nimic!”...Zău așa?...Dar tu ce-i oferi țării tale?Prostie și invidie...De asta avem destulă,nu ne mai trebuie.

Trebuie voință, dăruire, suflet...Nu te duci la servici pentru suma x, ci pentru că asta îți place să faci.Nu mergi la școală pentru note, ci pentru că vrei să știi ceva pentru tine,să înțelegi ceva din viața asta.

Mulți poate ar pleca, dar eu aș rămâne aici, pentru că asta e România mea, nu a lu’ Boc sau a lu’ Băsescu.E a mea și atât timp cât trăiesc am dreptul să sper că pot face ceva pentru țara asta și pentru mine...pentru că foarte ușor e să distrugi, să blamezi, dar e mai greu să construiești, să începi ceva. Să nu ne dea atâtea lecții de moralitate Vestul...că în timp ce Henricii cucereau colonii, Ludovicii schimbau peruci și Napoleon femei, românii noștrii se luptau ca nebunii cu turcii, încercând să înece păgânsimul în Dunare.Cei care s-au săturat de cozonac, vor astăzi să dea flămânzilor firmituri, cei care ne-au folosit știu astăzi să ne arate cu degetul.Pentru asta cred că românii ar trebui să fie astăzi demni și mândri de ceea ce sunt, să aratăm lumii că puterea se naște din suferință și nu din armament nuclear.