Zâmbet colorat

Am știut mereu că timpul ne schimbă trăsăturile fizice, dar totuși omul rămâne om până la sfârșitul vieții sale.Sufletul este același de la început până la sfârșit, fiind totodată unicul martor al întâmplărilor trăite...

Astfel fetița care până mai ieri se juca cu papuși, trăind în basme cu prinți și zâne, ajunge peste ani să învețe pe alții cum să se joace și eventual să le povestească despre prinți si prințese....

Cochetăriile unei domnișoare frivole ce zăpăcea bărbații doar cu o privire devin cu timpul simple suveniruri, fiind înlocuite de zâmbetul cald al unei mame ce-și îmbrățișează copilul sau de admirația pe care i-o poartă soțului.

Tânărul care te-a vrăjit încă de la primele întâlniri cu glumele și cu șarmul său, care te-a sâcâit poate uneori cu flirturile sale răutacioase, o să îți spună acum că nu-i place cum faci cafeaua, că el o vrea amară iar tu o faci prea dulce, dar că totuși are nevoie de tine, de încurajările pe care i le dai ori de câte ori șeful îi reproșează ceva și că poate fără să vă dați seama ați devenit în timp rima îmbrățișată a unui poem ce la început părea mult prea greu de înțeles.

....toate acestea dar și altele nu fac decât să consolideze un mare adevăr: Oricât de mult am încerca să ne ascundem unii de ceilalți, acoperindu-ne cu tot felul de veșminte și alte podoabe, folosind diferite măști, nu vom scăpa niciodată de propriul rol, ce ne poate aduce succesul tocmai prin esența sa umană, printr-o reprezentație cât mai firească și mai naturală.