
Pace que je ne veux plus…J’en ai mare.
Pentru că nu mai contează. După punct urmează întotdeauna un alt rând…
Când lupți prea mult pentru ceva ce nu a meritat, ajungi să te întrebi ce anume se merită totuși ?
Next time…follow your heart, but never forget yourself !
Când te antrenezi prea mult pentru un concurs, ajungi să obosești și să nu te mai bucuri de “câștigarea trofeului.”
Si tocas una estrella, te puedes quemar, pero no solo por dentro si no también por fuera. Sin embargo, siempre soné con poder tocar una.
E posibil să greșesc acordând prea multă atenție “detaliilor” din viața mea. Dar nu țin neaparăt să fiu înțeleasă pentru că atunci ce farmec ar mai avea să-i cunosc pe ceilalți?
Cred că uneori ne-ar trebui vreo 3 sau 4 vieți să învățăm să ne bucurăm de clipele celei dintâi.
Tu me manques encore beaucoup. Mais je ne veux pas te rencontrer. Ni même dans mes rêves. Le train est parti, la chanson est finie…
Mai tare mă supăr când privesc pe fereastră și văd că primăvara asta nu mai vine odată. Ce e aşa mare lucru să împânzească orașul cu verde, să arunce vreo 3 sau 4 raze de soare peste capetele noastre?…Da îi place mereu să se lase așteptată de parcă ar avea cineva chef de capriciile ei !
Semper mano(per) tuam vitam...