Twitter
Facebook
Flickr
RSS
Acum 11 ani
sâmbătă, 6 martie 2010
Ladies don't...!
“Inima unei femei este cea care face lumea să se învârtă.
Ele aduc bucurie, speranță și iubire. Sunt pline de compasiune au idealuri și își
susțin moral prietenii și familia. Femeile au lucruri esențiale de spus și
totul de oferit.
Și, totuși, dacă au vreun defect, acesta este că uită cât de mult valorează.”
Ele aduc bucurie, speranță și iubire. Sunt pline de compasiune au idealuri și își
susțin moral prietenii și familia. Femeile au lucruri esențiale de spus și
totul de oferit.
Și, totuși, dacă au vreun defect, acesta este că uită cât de mult valorează.”
Romanii o numeau mulier sau femina, grecii i-au dăruit farmecele Afroditei, iar renascentiștii au reprezentat-o cu succes în mai toate capodoperele.
De-a lungul secolelor, ființa plămădită din coasta lui Adam a trecut prin multe încercări pentru a-și câștiga locul meritat în societate. Unii o admiră pentru culoarea părului, alții pentru forma ochilor, pentru silueta perfectă, pentru zâmbetul misterios, pentru limba ascuțită pe care o are sau pentru inteligența cu care își poate atinge scopul.
Din păcate femeia începutului de mileniu este tot mai puțin apreciată pentru frumusețea și farmecul ei, pentru delicatețea și sensibilitatea ei, şi mai curând privită ca un produs, care se vinde bine pe paginile unor reviste, imaginea perfectă a unei campanii publicitare, un obiect sexual, o făptură ce are valoare pecuniară (cum ar spune unii: numărul mașinilor pe care un bărbat le are sau numărul cardurilor din buzunar e direct proporțional cu numărul femeilor cucerite). Nu cred că nu ați sesizat imaginea comercială, superficială, câștigată de Eva secolului 21: dacă nu e materialistă, atunci e ușuratică sau limitată și incapabilă să atingă culmile succesului profesional.
Cred că un factor important în creionarea unui astfel de profil îl constituie și ușurința cu care unele femei din zilele noastre acceptă anumite compromisuri, poate uneori din slăbiciune, alteori din nevoie („s-a culcat cu X pentru că-l iubea? Nu băi, pentru că e o stricată!hahaha”....sau „umblă cu X pentru că are bani, doar nu crezi acum că se și potrivesc?!”)
Indubitabil femeia va rămâne, -după cum bine puncta Cioran cândva- „o nulitate simpatică” și fie că va câștiga Nobelul, fie că va salva vieți sau va zbura în cosmos, ea va continua să fie în concepția multora „inferioară” bărbatului. De aceea e condamnată să accepte, să uite, să ierte, să calce prima pe orgoliu, doar prentru că e femeie.
Știu, acum se vor ridica multe capete luminate „ei dar nu-i chiar așa!, dar vai exagerezi”
Din păcate chiar așa e, sau poate e ceva mai urât de atât.
Și nu vorbesc pe nas, am regăsit chiar și-n căpșorul unor rude sau prieteni apropiați ( de sex masculin, evident), aceeaşi concepție :”Dacă lu’ nevastă’mea îi e rău, fac orice să-i fie bine. Mie cine-mi mai face de mâncare apoi? La o adică, cine mai are grijă de copii? Doar n-am să-i cresc eu?!”
Trist, dar adevărat. Asta e societatea pe care o avem, bună, rea, cu ea defilăm. I-am turnat ciment, i-am asfaltat betoanele, încercăm până şi globalizarea, dar tot degeaba, concepțiile au rămas la fel de bine înrădăcinate.
De-a lungul secolelor, ființa plămădită din coasta lui Adam a trecut prin multe încercări pentru a-și câștiga locul meritat în societate. Unii o admiră pentru culoarea părului, alții pentru forma ochilor, pentru silueta perfectă, pentru zâmbetul misterios, pentru limba ascuțită pe care o are sau pentru inteligența cu care își poate atinge scopul.
Din păcate femeia începutului de mileniu este tot mai puțin apreciată pentru frumusețea și farmecul ei, pentru delicatețea și sensibilitatea ei, şi mai curând privită ca un produs, care se vinde bine pe paginile unor reviste, imaginea perfectă a unei campanii publicitare, un obiect sexual, o făptură ce are valoare pecuniară (cum ar spune unii: numărul mașinilor pe care un bărbat le are sau numărul cardurilor din buzunar e direct proporțional cu numărul femeilor cucerite). Nu cred că nu ați sesizat imaginea comercială, superficială, câștigată de Eva secolului 21: dacă nu e materialistă, atunci e ușuratică sau limitată și incapabilă să atingă culmile succesului profesional.
Cred că un factor important în creionarea unui astfel de profil îl constituie și ușurința cu care unele femei din zilele noastre acceptă anumite compromisuri, poate uneori din slăbiciune, alteori din nevoie („s-a culcat cu X pentru că-l iubea? Nu băi, pentru că e o stricată!hahaha”....sau „umblă cu X pentru că are bani, doar nu crezi acum că se și potrivesc?!”)
Indubitabil femeia va rămâne, -după cum bine puncta Cioran cândva- „o nulitate simpatică” și fie că va câștiga Nobelul, fie că va salva vieți sau va zbura în cosmos, ea va continua să fie în concepția multora „inferioară” bărbatului. De aceea e condamnată să accepte, să uite, să ierte, să calce prima pe orgoliu, doar prentru că e femeie.
Știu, acum se vor ridica multe capete luminate „ei dar nu-i chiar așa!, dar vai exagerezi”
Din păcate chiar așa e, sau poate e ceva mai urât de atât.
Și nu vorbesc pe nas, am regăsit chiar și-n căpșorul unor rude sau prieteni apropiați ( de sex masculin, evident), aceeaşi concepție :”Dacă lu’ nevastă’mea îi e rău, fac orice să-i fie bine. Mie cine-mi mai face de mâncare apoi? La o adică, cine mai are grijă de copii? Doar n-am să-i cresc eu?!”
Trist, dar adevărat. Asta e societatea pe care o avem, bună, rea, cu ea defilăm. I-am turnat ciment, i-am asfaltat betoanele, încercăm până şi globalizarea, dar tot degeaba, concepțiile au rămas la fel de bine înrădăcinate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
