Zâmbet colorat

Totul se ῖnvaṭᾶ…mersul,vorbitul, scrisul, cititul…tot ceea ce nu ṣtim, dar trebuie sᾶ aflᾶm. Pânᾶ ṣi cele mai bine ascunse mistere, se ῖmpraṣtie ṣi se aflᾶ rând pe rând. Ṣi astfel omul creṣte…cu una caldᾶ, cu una rece…toate adunate ῖntr-o suitᾶ de poveṣti menite sᾶ-i indice sensul vieṭii …Un « de ce ? » venit la rᾶscruce de drumuri…nu face decât sᾶ opreascᾶ mersul trenului. Dar pentru a merge mai departe, pentru a vedea imposibilitᾶṭile de aproape…ca ochiul rece al unei lupe…cât timp nu trece ? O varᾶ mai aurie ca orice toamnᾶ…un apus mai palid ca orice alt rᾶsᾶrit…ṣi totuṣi dacᾶ iubim atât de mult curcubeul, nu putem ṭine stropii de ploaie ῖn cutie. Sᾶ-i lᾶsam sᾶ cadᾶ…

Multe de zis ῖn faṭa unei schimbᾶri ce pare a fi …pentru totudeauna...fᾶrᾶ sᾶ mᾶ mai pot minṭi cᾶ anumite lucruri ale vieṭii sunt veṣnice. Dar viaṭa ῖnsᾶṣi e un strigᾶt scurt...un ritm, o zvâcnire. Am ῖn minte locuri, oameni, ῖntrebᾶri...atât de mult ce seamanᾶ unii cu alṭii ῖncât m-aṣ gândi cᾶ ᾶsta e doar un labirint ῖn care ....toṭi pereṭii au aceeaṣi culoare...ṣi m-am pierdut...dar vreau sᾶ cred cᾶ e doar un drum ῖntortocheat...spre un alt univers. Puteam fi doar un tablou, ceilalṭi sᾶ mᾶ priveascᾶ, sᾶ mᾶ admire...sᾶ mᾶ picteze dupᾶ gustul lor. Am ales sᾶ fiu fiinṭᾶ....sᾶ fiu eu cea care dᾶ culoare vieṭii mele...cᾶci culorile se simt...iar sufletul devine propriul curcubeu.