Twitter
Facebook
Flickr
RSS
Acum 11 ani
sâmbătă, 24 aprilie 2010
Dragoste adevărată ???
Mi-a venit în minte de curând un subiect foarte picant. Se obișnuieste în zilele noastre să iubești si să suferi din dragoste…cred că e ceva foarte comun….la ordinea zilei. Majoritatea oamenilor pe care îi știu, consideră că au cunoscut profunzimea acestui sentiment. Și mai mult se supără când le râd în nas sugerându-le că sunt niște falși, niște ipocriți care doar „o dau pe manual”. Sau cum altfel se cheamă cel sau cea care își plânge de milă pe la colțuri că „vai nu mai pot de doruri grele”, vreo câteva zile la finish-ul unui dezastru sentimental și la 2 /3 zile numai ce-l vezi întorcând pagina?.... Nu zic să stai să-ți legi viaţa de o iluzie, dar nu mi se pare că te rupi în fund după cineva din moment ce îți poți schimba cu atât de mare ușurință sentimentele „profunde” pe care susții că le aveai pentru acel ex.
Dragostea implică maturitate, toleranță și respect reciproc, niște calități pe care mulți susțin că le posedă, dar comportamentul lor denotă contrariul. Cât despre gelozie, pe care mulți o consideră un semn de dragoste, aş crede că este o stare de fapt nascută din prostie. Adică există 2 variante:ori împărtășim aceleaşi sentimente și atunci terțele pesoane sunt doar niște detalii, folosite fie pentru amuzament, fie pentru a dejuca planurile rutinei; și o a doua variantă, în care sentimentele vin doar dintr-o parte și atunci trebuie reorientate în direcția potrivită, la momentul potrivit.
Și mai vorbeam despre respect.O da, acest „detaliu”care ar trebui subînțeles,dar care este totuși uitat.E destul de greu să înțelegi un cuvânt, a cărui conotație nu-ți este prea familiară.Vorbesc despre acea capacitate de a-l aprecia pe cel de lângă tine, pentru ceea ce este, pentru faptul că te suportă și îți este alături, un soi de admirație tacită.
Cât despre maturitate, cred că e o barieră greu de trecut, chiar la vârste mai înaintate. Ne place sau nu, de multe ori refuzăm să învățăm ceva din experiențele trăite, repetăm greșelile, pentru că nu vrem să creștem. Spuneau unii pricepuți în ale vieții că „în viață nu trebuie să-ți pară rău de nimic!” Eu cred că o dovadă bună de maturitate este să păstrăm sfaturile pentru noi, eventual să le mai și punem în aplicare. Și în plus nicio poveste nu seamănă cu alta.Exemplele ni le dăm noi înșine urmărind consecințele faptelor noastre.Uneori e greu de învățat când să regreți -și mai ales pe cine- cum să ierți și mai ales până unde...
În concluzie, revin și spun că dacă epatezi în ceea ce nu ești ajungi să fii penibil sau chiar patetic, dar în niciun caz credibil! Poate dacă am încerca să fim sinceri cu noi înșine, am fi de două ori mai câștigați...Pe scena teatrului rulează zilnic noi piese, dar puține dintre ele sunt cu adevărat memorabile!
joi, 22 aprilie 2010
Stare
Iași,21.o4. 2010
Parc.Niște copii se joacă.O adolescentă se plimbă cu rolele.Doi prieteni buni se amuză de mersul înțepat al unei domnișoare cochete...
Mă găsesc înconjurată de primavară,o primvară care s-a lăsat îndelung așteptată...Au înmugurit copacii și mi-au înflorit visele....vise care au durut mult până să se nască și au stat ascunse până ce au crescut.Am dezrobit priviri,am înnodat speranțe,dar acum că viselor mele le-au crescut aripi am să le las să zboare.
Și mi-am plâns visele,dar am ținut foc în palmă și m-am jucat în pletele vântului…
M-au disprețuit copacii că le-am furat primăvara,m-au blestemat lupii că le-am tăiat calea...
...dar nu m-au putut învinge...
Peste toate cade cortina prafuită a amintirilor...Ragizorul a schimbat scenariul și își așteaptă actorii.Oare și de data asta mai întârzie?!
marți, 13 aprilie 2010
Fulga şi alte surate
Ȋn copilărie, văcuţele erau preferatele mele. Dădeau lăptic, erau mereu leneşe şi aveau doi ochi mari şi blânzi. Prin adolescenţă, am descoperit-o pe Fulga, văcuţa simpatică, mereu veselă, care îţi făcea cu ochiul de pe cutia cu lapte, parcă strigându-ţi : « Ia-mă pe mine! Laptele ca laptele, dar eu sunt al naibii de jucăuşă ! » Pe măsură ce-am crescut am întâlnit însă şi altfel de văcuţe, diferite de cele din curtea bunicii, însă izbitor de asemănătoare cu Fulga. Acestea sunt ceva mai emancipate : în loc de ugere au silicoane. Şi în loc de lăptic dau… pe dinafară de prostie. Acestea luptă împotriva colesterolului, merg la sală, să se menţină în formă şi ridică sus, sus, sus codiţa, ori de câte ori e cazul, ca să uşureze boilor calea către Paradis, căci au auzit ele, împerecherea are ca efecte secundare, printre altele, şi pierderea în greutate. Văcuţele astea sunt foarte stilate şi moderne. Ȋn loc de urechiuşe şi corniţe poartă cerceiuşi, peirceing-uri şi extensii. Ca să poată ronţăi mai bine “troscotul” folosesc din abundenţă botoxul.
Şi nu trece-o săptămână
Şi văcuţele-n cireadă se-adună!
“ -Ai văzut tu fată ce maşină, ce profil,
Oh, de-aş mai slăbi puţin !!
- Ei, nu ştiu ce-ai văzut la ăla,
că mie-mi place boul ăsta…
Şi ce vilă, ce merţan,
Chiar nu mai contează că e mitocan !!
- Da soro că bine zici!
Haidem home să ne facem gagici!
- Şi-apoi ai văzut tu fată, ca una ca mine, vac-adevărată,
să rămână “nemarcată”?
Şi uite-aşa, văcuţele astea, îşi fac zilnic planuri, îşi pun tot felul de întrebări existenţiale şi visează la cum să reuşească-n viaţă, căci nu concep să ragă toată ziua a “foame” şi să nu vină nimeni să le sature...
De vei trece cu maşina pe şosea,
vaca din calea ta nu se va da,
ba chiar va insista,
să “intri” cu viteza-n ea!
Şi nu se teme de durere,
Ba chiar muge de plăcere,
Căci numai aşa, a reuşit ea
Să cunoască desăvârşirea!
“- Să moară toată cireada,
cât de bine mi-am făcut eu treaba!
Şi spre uimirea văcarului,
doar eu am ajuns în vârful “dealului”!
Şi nu trece-o săptămână
Şi văcuţele-n cireadă se-adună!
“ -Ai văzut tu fată ce maşină, ce profil,
Oh, de-aş mai slăbi puţin !!
- Ei, nu ştiu ce-ai văzut la ăla,
că mie-mi place boul ăsta…
Şi ce vilă, ce merţan,
Chiar nu mai contează că e mitocan !!
- Da soro că bine zici!
Haidem home să ne facem gagici!
- Şi-apoi ai văzut tu fată, ca una ca mine, vac-adevărată,
să rămână “nemarcată”?
Şi uite-aşa, văcuţele astea, îşi fac zilnic planuri, îşi pun tot felul de întrebări existenţiale şi visează la cum să reuşească-n viaţă, căci nu concep să ragă toată ziua a “foame” şi să nu vină nimeni să le sature...
De vei trece cu maşina pe şosea,
vaca din calea ta nu se va da,
ba chiar va insista,
să “intri” cu viteza-n ea!
Şi nu se teme de durere,
Ba chiar muge de plăcere,
Căci numai aşa, a reuşit ea
Să cunoască desăvârşirea!
“- Să moară toată cireada,
cât de bine mi-am făcut eu treaba!
Şi spre uimirea văcarului,
doar eu am ajuns în vârful “dealului”!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
