
Ȋn copilărie, văcuţele erau preferatele mele. Dădeau lăptic, erau mereu leneşe şi aveau doi ochi mari şi blânzi. Prin adolescenţă, am descoperit-o pe Fulga, văcuţa simpatică, mereu veselă, care îţi făcea cu ochiul de pe cutia cu lapte, parcă strigându-ţi : « Ia-mă pe mine! Laptele ca laptele, dar eu sunt al naibii de jucăuşă ! » Pe măsură ce-am crescut am întâlnit însă şi altfel de văcuţe, diferite de cele din curtea bunicii, însă izbitor de asemănătoare cu Fulga. Acestea sunt ceva mai emancipate : în loc de ugere au silicoane. Şi în loc de lăptic dau… pe dinafară de prostie. Acestea luptă împotriva colesterolului, merg la sală, să se menţină în formă şi ridică sus, sus, sus codiţa, ori de câte ori e cazul, ca să uşureze boilor calea către Paradis, căci au auzit ele, împerecherea are ca efecte secundare, printre altele, şi pierderea în greutate. Văcuţele astea sunt foarte stilate şi moderne. Ȋn loc de urechiuşe şi corniţe poartă cerceiuşi, peirceing-uri şi extensii. Ca să poată ronţăi mai bine “troscotul” folosesc din abundenţă botoxul.
Şi nu trece-o săptămână
Şi văcuţele-n cireadă se-adună!
“ -Ai văzut tu fată ce maşină, ce profil,
Oh, de-aş mai slăbi puţin !!
- Ei, nu ştiu ce-ai văzut la ăla,
că mie-mi place boul ăsta…
Şi ce vilă, ce merţan,
Chiar nu mai contează că e mitocan !!
- Da soro că bine zici!
Haidem home să ne facem gagici!
- Şi-apoi ai văzut tu fată, ca una ca mine, vac-adevărată,
să rămână “nemarcată”?
Şi uite-aşa, văcuţele astea, îşi fac zilnic planuri, îşi pun tot felul de întrebări existenţiale şi visează la cum să reuşească-n viaţă, căci nu concep să ragă toată ziua a “foame” şi să nu vină nimeni să le sature...
De vei trece cu maşina pe şosea,
vaca din calea ta nu se va da,
ba chiar va insista,
să “intri” cu viteza-n ea!
Şi nu se teme de durere,
Ba chiar muge de plăcere,
Căci numai aşa, a reuşit ea
Să cunoască desăvârşirea!
“- Să moară toată cireada,
cât de bine mi-am făcut eu treaba!
Şi spre uimirea văcarului,
doar eu am ajuns în vârful “dealului”!