~Words are only painted fire~

duminică, 6 martie 2011

Femeia din mine...

Simte, gândește și mai ales trăiește viața ca și cum ar fi un dans cu ritmuri aprinse.Mă simt adesea ca un trofeu care trebuie câștigat, o provocare ce merită încercată.Poate sunt de vină zâmbetul de copil, pasul de domnișoară sau idealurile de femeie ...Nu aștept un prinț, dar aș vrea să găsesc un om, unul adevărat...Nu-mi plac cei care văd femeia ca fiind un obiect de utilitate sexuală sau casnică.Nu singurătatea e o povară, ci companiile inutile și relațiile de complezență.Destinul meu e ca versul complicat și greu de deslușit dintr-un poem mult prea simplu...Iubesc cu impetuozitate, fără leac. Nu-mi plac cadourile, dar ador bucuriile...Cred în fapte, doar atât...pentru că prin cuvinte, oamenii nu mi-au spus niciodată nimic. Nu mă tem să țintesc sus, căci după marile dezamăgiri, voi ținti și mai sus, la fel cum orbii nu devin și mai orbi dacă-și întorc ochii spre soare.Apreciez femintatea, curajul, ințiativa, dar nu cea dusă până la extreme, pentru că în cazul ăsta curajul se transformă în umilință.Și mai cred că o femeie înțelegătoare nu e cea care se pune preș în fața bărbaților, pentru ca aceștia să o strivească, să treacă peste voința ei, urmându-și calea.Un compromis nu trebuie să transforme oamenii în proprii lor prizonieri, pentru că cine își pierde libertatea nu mai poate pierde nimic.Sunt un incendiu continuu de vise, ce nu poate fi stins de jetul rece al dezamăgirilor.Mi-ar plăcea să întâlnesc o briză liniștită care să-mi mângâie scânteile, dar până atunci rămân făptura mică, cu caracter de oțel.