Zâmbet colorat

Trebuia să aibă același gust de gutuie necoaptă...de mult prea departe...De parcă nu fuseseră de ajuns timpurile apuse, cafelele amare ...vorbele goale...poveștile risipite în vânt....Anotimp fad al uitării...Și doar câteva clipe mi-au fost de ajuns să înțeleg de ce un apus e mai roșu decât altul...și de ce există temeri pe care oamenii nu le înving niciodată.