Zâmbet colorat

E ceva ce se câștigă greu, e un lucru pentru care luptăm toată viața, dar îl aflăm târziu...

E ca la probele de foc când mă întreb cine sunt, unde mă aflu, încotro mă îndrept?

Și nu am somn pentru că mereu caut răspunsuri, nu vreau să adorm fără să știu...Mi-e sete de necunoscut, mă plictisesc lucrurile ce au fost, mă întristează un „așa a fost să fie” , dar nu mi-e teamă de un „nu poate fi”...

Se cheamă destin cel ce te poartă pe drumuri neștiute de nimeni, cel ce te îndeamnă spre luciditate și uitare, spre teamă și curaj...Sper să nu încep a iubi ceea ce hotărâsem să urăsc. Și mă întorc la legile mele, la ceea ce nu știu, dar sper că voi afla, continuând să cred într-un vis puternic și greu, zbătându-mă între un pământ rănit de pașii grăbiți ai oamenilor și un cer mult prea înstelat uneori....De ce? Pentru că asta e lupta mea!