Zâmbet colorat

Fidelitatea a început să fie pentru mulți o pretenție,o karmă mult prea grea ...De când a apărut moda asta a relațiilor deschise am conștientizat că și maimuțele sunt mai evoluate decât oamenii. Nu zice nimeni că trebuie să stai lipit de cel drag , dar nici să „schimbi așternuturi”de zece ori pe săptămână, încercând să afli ce frumoasă-i dragostea..Cred că cei ce se tem de relații serioase, de responsabilități și de sentimente reale sunt niște oameni goi, care nu au ce oferi. Cel mai bine poți ascunde superficialitatea în spatele unei imagini de victimă. Nu vei recunoaște nicicând că nu ai ce oferi(iubire,respect,etc) ci vei spune că toate femeile sunt niște interesate sau că bărbații sunt niște neciopliți. De ce? Pentru că e mult mai simplu așa pentru unii. Mulți vor spune „sunt un om spontan,imprevizibil” când de fapt el este nestatornic sau „sunt omul compromisului”, dar îți va aminti mereu câte a făcut pentru tine. A ajuns chiar să mă dezguste acest” Mă distrez cu sau fără tine.” De parcă indiferența ar fi o calitate. Și vai mamă ce lucru mare să te doară undeva de ceilalți!!! Vă dați seama? Numai „un erou” ar putea face asta. De parcă ipostaza de femeie fatală sau de june prim te face mai interesant decât ceilalți. Și am mai ajuns la un mare trist adevăr: oamenii nu se iubesc. Se plac, fac sex, se distrează și cam atât.Ori din câte știam eu fizicul trece, caracterul rămâne.Fațărnicia,ipocrizia,minciuna,nesimțirea,lașitatea apasă mult mai greu decât pierderea unei așa-zise iubiri. Pentru că pot trăi fără un „el” dar nu pot trăi fără adevăr și respect.