Twitter
Facebook
Flickr
RSS
Acum 11 ani
duminică, 23 mai 2010
Jos măștile!
Nu m-am născut să conving pe nimeni de nimic. Cei care mă cunosc știu prea bine cum sunt, iar pe cei care cred ca mă cunosc, nu-i voi contrazice cu nimic, ci îi voi lăsa să rămână cu ceea ce cred. S-a vorbit mult pe aici pe blogul meu despre frustrare. Aceasta se naște atunci când ai fi vrut să faci ceva și ți-a lipsit curajul să o faci, ai fi vrut să spui ceva dar ți-au lipsit cuvintele și ai tăcut. Ori după cum bine se poate observa din paginile acestui blog eu sunt genul de om care face ce simte și spune ce gândește. Și nu mă tem de opiniile adverse, pentru că am încredere absolută în ceea ce spun. Spun adevăruri dureroase, pe care nu le-am citit în ziar sau văzut la tv, ci care s-au întâmplat chiar în jurul meu. Și poate sunt infatuată, dar am și motive. În relațiile cu cei din jur nu am jucat niciodată murdar, indiferent că mi-erau apropiați sau străini, de aceea nu pot accepta să nu mi se răspundă cu aceeași monedă.
Am idealuri și când spun asta nu mă refer la clasicele “nu am mințit niciodată”, ”dacă nu voi mai fi virgină când mă voi mărita, va fi o greșeală impardonabilă”, ”dacă scap o înjurătură la nervi, comit o faptă capitală”….nu acestea sunt idealurile la care mă refer. A avea idealuri și principii înseamnă a avea puterea de a te accepta,de a-ți asuma limitele și de a-ți dori să te autodepășești. Ori majoritatea tinerilor de azi ce idealuri mărețe au?! ”Cum să f*t mai multe fete, ca să arăt lumii cât sunt de matur, (căci dacă ai 20 de ani și nu ai măcar 10 pe listă deja ești fătălău); ”Cum să-mi fraieresc parinții să-mi ia o mașina bengoasă să pot agăța mai multe puștoaice proaste de care să-mi bat p**a?; ”Hai fată în Mall să-mi iau chiloți cu paiete, că nu sunt suficient de pitzi cu ăștia roz de pe mine”!; ”Yupi, m-a găsit dirga beată la oră și m-au exmatriculat!Ce tare”…”Sper că măcar pentru extensiile astea pe care tocmai mi le-am pus să se uite oleacă la mine, diseară în disco, când o să dau din cur pe lângă el”...
Într-o societate în care valorile au murit şi respectul si inteligența au fost subjugate de incultură și bădărănie, încă ne mirăm cum de s-a ajuns aici? Din vina noastră, a tuturor, pentru că nu facem nimic constructiv, așteptăm să ni se ofere totul fără a da nimic în schimb. E vina noastră și repet a venit timpul să recunoaștem, să creștem și să nu ne mai simțim lezați când o ironie transmite un adevăr! Jos măștile, nu mai pozați în victime! Realitatea ne învață că fiecare clipă trebuie investită în ceva durabil, care să dea roade, astfel riscăm să ne scoatem ochii pentru o firmitură de pâine. Nu putem sta ca niște loaze, lamentându-ne că trăim în Romania și asta ne ocupă tot. Dar am zis și azi prea multe, și iar o să se amuze o mai veche coleguță de-a mea, de care în liceu ne amuzam noi, că nu prea știa să citească. Între timp a învățat și ea alfabetul, ba chiar recunoaște literele de pe tastatură! Vedeți ce minuni face tehnologia? Nu vreau ca de la atâta amuzament lumea să ia în greutate!
Am idealuri și când spun asta nu mă refer la clasicele “nu am mințit niciodată”, ”dacă nu voi mai fi virgină când mă voi mărita, va fi o greșeală impardonabilă”, ”dacă scap o înjurătură la nervi, comit o faptă capitală”….nu acestea sunt idealurile la care mă refer. A avea idealuri și principii înseamnă a avea puterea de a te accepta,de a-ți asuma limitele și de a-ți dori să te autodepășești. Ori majoritatea tinerilor de azi ce idealuri mărețe au?! ”Cum să f*t mai multe fete, ca să arăt lumii cât sunt de matur, (căci dacă ai 20 de ani și nu ai măcar 10 pe listă deja ești fătălău); ”Cum să-mi fraieresc parinții să-mi ia o mașina bengoasă să pot agăța mai multe puștoaice proaste de care să-mi bat p**a?; ”Hai fată în Mall să-mi iau chiloți cu paiete, că nu sunt suficient de pitzi cu ăștia roz de pe mine”!; ”Yupi, m-a găsit dirga beată la oră și m-au exmatriculat!Ce tare”…”Sper că măcar pentru extensiile astea pe care tocmai mi le-am pus să se uite oleacă la mine, diseară în disco, când o să dau din cur pe lângă el”...
Într-o societate în care valorile au murit şi respectul si inteligența au fost subjugate de incultură și bădărănie, încă ne mirăm cum de s-a ajuns aici? Din vina noastră, a tuturor, pentru că nu facem nimic constructiv, așteptăm să ni se ofere totul fără a da nimic în schimb. E vina noastră și repet a venit timpul să recunoaștem, să creștem și să nu ne mai simțim lezați când o ironie transmite un adevăr! Jos măștile, nu mai pozați în victime! Realitatea ne învață că fiecare clipă trebuie investită în ceva durabil, care să dea roade, astfel riscăm să ne scoatem ochii pentru o firmitură de pâine. Nu putem sta ca niște loaze, lamentându-ne că trăim în Romania și asta ne ocupă tot. Dar am zis și azi prea multe, și iar o să se amuze o mai veche coleguță de-a mea, de care în liceu ne amuzam noi, că nu prea știa să citească. Între timp a învățat și ea alfabetul, ba chiar recunoaște literele de pe tastatură! Vedeți ce minuni face tehnologia? Nu vreau ca de la atâta amuzament lumea să ia în greutate!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
