~Words are only painted fire~

duminică, 5 februarie 2012

Ai mei sunt roşii!

Femeia- Sǎ sfidezi o lume ȋntreagǎ cu capriciile tale, sǎ fugi cât mai departe doar pentru a-ţi stinge setea de necunoscut …sǎ nu ai temǎ de propria ta detaşare ? Te joci cu focul...Ai spart ceasul şi ai furat minutarul. De ce ?

Fata- Capricii ? Eu le numesc vise..Nu am teamǎ…detaşarea mǎ face sǎ cresc. Nu mǎ joc, ȋmi trǎiesc viaţa….M-am nǎscut cu asta…Boala mea e destul de rarǎ şi nu cunoaşte leac…mi-e bine doar când inima ȋmi traseazǎ noi cǎi de urmat.….iar gândul meu urǎşte secundele, minutele…i se par fǎrǎ de rost. Azi timpul e doar al meu…Şi nu mai vreau pantofii negrii, mǎ strâng, sunt strâmţi, la fel cum e şi lumea asta veche, cu ideile ei fixe...astǎzi vreau sǎ-i port pe cei roşii, ȋn ei mǎ simt liberǎ, pot sǎ pǎşesc ȋn voie. Ȋnţelegi ?