Zâmbet colorat

Timpul ǎsta repede se mai duce…câteva zile au trecut din noul an…şi deja am schimbat atâtea vise…şi câte altele noi vor mai veni! Prin umbrele trecutului nu se vǎd prea bine luminile viitorului....de aceea...am hotǎrât sǎ nu mai zǎbovesc...altǎdatǎ cǎutam rǎspunsuri...care sǎ mǎ ajute cumva sǎ gǎsesc calea cea dreptǎ... ȋntre timp caut ȋntrebǎri pentru faptele pe care le voi face...Ar fi nedrept sǎ acuz pe unii sau pe alţii de rǎspunsul pe care viaţa ȋnsǎşi mi-l dǎ, azi sunt doar eu cu mine, o singurǎ mare enigmǎ...ce se cere descoperitǎ. Oamenii sunt intrigaţi de singurǎtatea mea...o vǎd stranie ...rarǎ...Dar nu vor putea ȋnţelege cǎ eu nu am fost niciodatǎ singurǎ...e mereu ceva, sau cineva...undeva ȋntr-un colţ de lume....ȋntr-un oraş aglomerat, ȋntr-un bar... poate ciocnind un pahar cu prietenii, sau mergând apǎsat pe un drum, trecând ȋn garbǎ pe strada mea, sau poate aşteptând ca şi mine ca destinul sǎ-l surprindǎ plǎcut. Cineva a cǎrui absenţǎ ȋmi ţine companie. Prezenţa nu face altceva decât sǎ mǎ dubleze...şi aş simţi cǎ trǎiesc ȋn reluare. Nu ȋnţelegi nimic din asta nu? Poate e prea devreme, sau poate am uitat eu sǎ deschid fereastra...la timp.