Zâmbet colorat

Din nou aici.Din punctul ăsta plec și tot aici mă întorc mereu,cu aceeași încăpățânare.Se pare că timpul s-a hotărât să mă poarte dintr-un film în altul, păstrându-mi același rol.Dar măcar el e hotărât. E un rol nedorit, însă ale cărui replici le știu pe dinafară, poate de asta m-am și obișnuit cu el.Acest „eu cu mine” pare să dea atât de bine.Și așa am mai scris o poveste...”Un hamac gol atârnă între doi copaci minunați”.