Twitter
Facebook
Flickr
RSS
Acum 11 ani
duminică, 1 august 2010
Jocul flăcărilor
Mai întâi o scânteie, care ajunge să te sfâșie pe dinăuntru, care te înfioară și te înspăimântă....scânteia care te aleargă, te cheamă și te alungă. Intri în jocul flăcărilor și încerci să le ții pasul, încerci să prinzi licuricii roșii în palme, dar te ard, te dor...
Nu-i așa că ai obosit?! Ai îmbătrânit, jocul ăsta nu ți-a convenit...ai vrea să fugi, să țipi, să uiți, dar odată prins în mrejele focului te desprinzi de tine, te risipești...Și îți promiți că data viitoare vei fi tu, cel care prinde focul și se va juca cu el...îți spui că-i vei uita culoarea, dar îți vei aminti cu drag de el, îl vei ierta că te-a ars ....și jocul va reîncepe.
Nu-i așa că ai obosit?! Ai îmbătrânit, jocul ăsta nu ți-a convenit...ai vrea să fugi, să țipi, să uiți, dar odată prins în mrejele focului te desprinzi de tine, te risipești...Și îți promiți că data viitoare vei fi tu, cel care prinde focul și se va juca cu el...îți spui că-i vei uita culoarea, dar îți vei aminti cu drag de el, îl vei ierta că te-a ars ....și jocul va reîncepe.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
