Zâmbet colorat

Sunt dupǎ cum spuneam un incendiu continu de vise...Obişnuiesc sǎ mǎ trezesc ȋn fiecare zi cu o altǎ idee ȋn cap....şi sǎ dau mereu un alt contur vieţii mele. Ȋn fine.. parcǎ ultimul vis m-a obosit cam mult...sau m-a plictisit ....nu era nimic colorat...doar ceaţǎ.Trebuie sǎ-mi fac un vis strǎlucitor....ȋn momentul ǎsta mǎ gǎsesc ȋn mijlocul unei bǎtǎlii...eul meu care ȋşi cautǎ liniştea, şi freamǎtul meu care mǎ plimbǎ dintr-un zbucium ȋn altul...Ȋncotro?

O sǎptǎmânǎ....câteva zile petrecute ȋn campusul universitar câteva la Lu.Un orǎşel nici foarte mic nici foarte mare,tǎcut dar plin de zâmbete amabile şi de priviri sincere: Salut!Bonjour!Ca va!...cam astea sunt câteva din lucrurile pe care le auzi frecvent.Ȋn rest...un castel,o catedralǎ, la Maine...plinǎ cu vaporaşe, oameni şi câteva ȋntâmplǎri amuzante care ȋmi vor aminti probabil de unde vin şi ȋncotro mǎ ȋndrept....şi de mâine primele cursuri..va urma...

Ȋncǎ o zi...şi las ȋn urmǎ ...multe lucruri necunoscute ȋncǎ, dar care au devenit mult prea vechi comparativ cu noutǎţile care mǎ aşteaptǎ. Dacǎ ar fi sǎ citez personajul meu interbelic preferat aş spune cǎ „ȋn graba tinereţii mele”...am un singur ţel. E totuşi ciudat cum de nu iau cu mine o pozǎ, o carte, o fǎrâmǎ de ceva...care sǎ mǎ lege de trecut. Da Trecut, asta va fi clipa de azi...ȋntr-o zi, un ceas...ȋntr-o secundǎ. Eternitǎţile mor şi ele cumva, cândva doar cǎ noi nu le vedem....nu e nimic pentru totdeauna. Nici mǎcar ceea ce aş fi crezut sǎ fie...Existǎ un timp al schimbǎrii, al ruperii, al uitǎrii....Nu doar cǎ nu mǎ sperie ȋnceputul.. dar firea mea primǎvaraticǎ, ardentǎ şi uşor fugace mǎ face sǎ ȋnţeleg cǎ niciun loc nu semanǎ cu altul. Ȋntre strǎini...voi trece repede sau lent dar nimeni nu-mi va şti pasul.Voi fi liberǎ ȋn faţa propriilor angoase, liberǎ ȋn faţa vieţii. Un bagaj ȋn care nu am luat decât ceea ce ȋmi trebuie, fǎrǎ vise neȋmplinite...şi idei neȋmpǎrtǎşite.

J’arrive mon étoile!