~Words are only painted fire~

vineri, 21 mai 2010

Numele Împărătesei


ELENA = torţă, foc; rază de soare

Elena (Helena) (greacă: Ἑλένη, "cea mai frumoasă dintre muritoare"), era în mitologia greacă fiica lui Zeus şi a Ledei.. Regele Spartei, tatăl ei pământesc, o căsătoreşte cu Menelau, dar este răpită de Paris cu încuviinţarea zeiţei Afrodita, care i-o dăruise ca răsplată după arbitrajul favorabil în cazul mărului discordiei.
~
Vechiul nume de origine greacă, pare să însemne, torţă, făclie şi strălucirea Soarelui. Numele înzestrează persoana care-l poartă cu aptitudinea de a media conflicte sau de a se afla, mai mereu, în mijlocul lor. Riscul pe care şi-l asumă este însă acela ca un conflict, odată aplanat, cei implicaţi să uite, şi cum a fost rezolvat, iar cel care calmează situaţia este făcut ţap ispăşitor pentru tot ce merge prost în împrejurarea respectivă.

~
…şi mi-au spus Elena! Fie că ai mei au dorit un nume de sfânt, fie că au dorit să păstreze tradiţia familiei, cert este că acesta mi-a rămas primul nume de botez. Cred că este un prenume definitoriu pentru personalitatea mea, dacă ţinem cont de semnificaţia sa, dar şi de rezonanţa sa istorică. Nu cred că purtătoarele acestui prenume doresc din tot dinandinsul să se evidenţieze prin ceva, deşi istoria m-ar putea contrazice.Un singur lucru ştiu cu certitudine şi anume că acest prenume mi-a purtat întotdeauna noroc. Predominanţa vocalelor îl fac să pară simplu şi uşor ca o picătura de rouă, dar cele două consoane îi conferă o anume greutate. Dar gata, i-ajunge cât l-am lăudat, apoi o să se supere cel de-al doilea prenume al meu….
~
P.S: Mulţi ani Elenelor!

marți, 18 mai 2010

Cărţile vorbesc




Am auzit pe mulţi „intelectuali redutabili” ai vremurilor noastre zicând adesea că cei care se raportează la cărţile citite sunt nişte oameni rupţi de realitate. Ei bine ţin să menţionez că dacă te opreşti cu lectura la nivelul basmului, e foarte probabil să consideri universul livresc drept un soi de paradis cu Feţi-Frumoşi şi Prinţese cu fundiţe, unde plouă cu lapte şi ninge cu miere. Dar atenţie: o carte bună, cu un conţinut bine definit ilustrează perfect realităţile contemporane. Societatea de azi, aflată în paragină , foametea şi durerea oamenilor pot fi regăsite fără dar şi poate în ofurile localnicilor Cuţaridei lui Barbu(„Tu-ți dumnezeul tău Doamne, care le-ai făcut pe toate strâmbe, de-ți bați joc de sufletul meu”)sau printre înjurăturile personajelor lui Preda. Şi parcă nici dragostea nu mai e atât de suavă şi armonioasă dacă ne gândim la tragicul final al lui Lorelei, la povestea eroilor din Bal mascat sau a celor din Oraşul cu salcâmi , poveşti care încă o dată îi contrazic pe cei care susţin că orice roman de dragoste are un happy end.
Dar şi misoginismul, care e la putere în zilele noastre e foarte bine reprezentat în romanele lui Camil Petrescu, unde vom regăsi femeia curvă, frivolă, materialistă şi lipsită de scrupule, întruchipată în fiinţa Elei sau a Emiliei.Cât despre prostie, lipsă de educaţie şi moravuri uşoare, cred că opera maestrului Caragiale este un tablou de marcă ce reflectă cu desăvârşire aceste elemente sociale. Săracia e la ea acasă în Desculţ, unde boierii pun botniţe ţăranilor de teamă ca aceştia să nu le mănânce strugurii.
Deci pentru cine zice că din cărţi reuşeşti doar să-ţi construieşti vise, un singur lucru am de spus: mai citiţi fraţilor şi altceva decât Harap-Alb şi Albă-ca-Zăpada!
Cărţile îţi pot oferi modele de viaţă, dar totodată îţi pot întări convingerile despre realitatea în care trăieşti .

duminică, 9 mai 2010

Îndemn


“Am scris gândindu-mă la tine...”



Hai să discutăm. Cred că venit timpul să vorbim…Poți să faci o cafea, să aprinzi o țigară, să formezi un nr. de telefon....și să dai cărțile pe față. Nu pierzi nimic, doar câștigi niște zile mai frumoase. Dacă ai greșit sau ai făcut bine nu mai contează acum, căci nu ești în fața unui complet de judecată. Poți să te privești în oglindă să-ți spui ce nu-ți mai place, poți să râzi, să plângi sau să-l privești adânc în ochii când îți va spune că nu-i mai pasă....
Ne pierdem zi de zi în ceața uitării de sine,ne punem întrebări care apasă mult pe rană, când un răspuns ar putea s-o vindece. Alege cuvintele pentru a putea dărâma zidul...Tăcerile dor și nu aduc decât regrete....Mai bine să auzi un “Da”care te va face să zâmbești, sau un “Nu” care te-ar putea elibera de îndoieli. Dar gândește-te mai repede, alege un drum și urmează-l cu credință, nu te întoarce și nu pleca urechea la ei, pentru că sunt mulți , stupizi, urâți și ancorați în tărâmul invidiei. Ei vor fi mereu acolo, dar vei trece peste părerile lor pentru că ești peste ei, urmându-ți calea. Zic să te grăbești pentru că timpul e prea bătrân ca să mai poată aștepta....și nu uita: Curajul vine numai atunci când îl chemi.