Twitter
Facebook
Flickr
RSS
Acum 11 ani
luni, 9 noiembrie 2009
Explicația unui zâmbet
Zâmbesc pentru că asta mă face cu adevărat fericită...
... pentru că e lucrul pe care știu să-l fac cel mai bine,
...pentru că nu pot privi altfel viața,
...pentru că încă mai păstrez în mine lucruri de copil
și pentru că doar așa pot trece prin universul unor lumini lăuntrice,care compun Fericirea.
... pentru că e lucrul pe care știu să-l fac cel mai bine,
...pentru că nu pot privi altfel viața,
...pentru că încă mai păstrez în mine lucruri de copil
și pentru că doar așa pot trece prin universul unor lumini lăuntrice,care compun Fericirea.
luni, 2 noiembrie 2009
Promisune încălcată
Motto:To our time together!
Și pentru că toate au un timp al lor mă hotărâsem să nu mă mai întreb de ce și să nu mai trăiesc ancorată într-o realitate nesigură a cărei clipă nu lăsa amintiri. Pornisem spre un alt eu, dorind să cunosc lume, să mă pierd printre miile de cuvinte și eventual să uit. Până într-o zi când am întâlnit acea privire (sigur că mi-amintesc și-acum !). Între atâtea priviri refractare, a ta părea că ascunde o neștiută chemare !Și astfel promsiunea a fost încălcată...
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Memoriter
Ca mâine, noiembrie. Luna asta trezește în mine nostalgia anilor de liceu(știți voi, cei care ați învățat acolo, cât era de importantă ziua de 8)…
Și după cum spuneam, mă întorc în timp și-mi amintesc de zilele acelea când mă pierdeam printre rândurile unei cărți(în încercarea de a alcatui cel mai tare referat),când mă descopeream în fiecare zi altfel…
Mai ții minte Ralu, când hoinăream împreună prin pauze…și credeam că lumea e o broscuță urâcioasă ce țopaia pe lângă picioarele noastre?!Cred că am putea scrie romane despre cum împărțeam pachetul în liceu,despre cum râdeam de G,când se dădea în stambă…Parcă e o poveste sfârșită demult…dar care va rămâne veșnic vie în conștiința mea. Acum, că mă gândesc, mă simt mai bogată cu niște amintiri…
Poate că anii vor trece,noi ne vom schimba….dar clipele de atunci vor rămâne mereu întipărite în memoria mea…pentru că în făptura celei ce voi fi cândva se vor regăsi crâmpeie din ființa ce am fost odată.
Și după cum spuneam, mă întorc în timp și-mi amintesc de zilele acelea când mă pierdeam printre rândurile unei cărți(în încercarea de a alcatui cel mai tare referat),când mă descopeream în fiecare zi altfel…
Mai ții minte Ralu, când hoinăream împreună prin pauze…și credeam că lumea e o broscuță urâcioasă ce țopaia pe lângă picioarele noastre?!Cred că am putea scrie romane despre cum împărțeam pachetul în liceu,despre cum râdeam de G,când se dădea în stambă…Parcă e o poveste sfârșită demult…dar care va rămâne veșnic vie în conștiința mea. Acum, că mă gândesc, mă simt mai bogată cu niște amintiri…
Poate că anii vor trece,noi ne vom schimba….dar clipele de atunci vor rămâne mereu întipărite în memoria mea…pentru că în făptura celei ce voi fi cândva se vor regăsi crâmpeie din ființa ce am fost odată.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
