~Words are only painted fire~

luni, 26 octombrie 2009

Lecție


Am înțeles acum ceea ce altădată nu aș fi putut înțelege: să nu judec înainte de a ști, să nu privesc cu ochii noaptea-n întuneric, să nu cer de la un om mai mult decât îmi poate oferi, să nu plâng la nesfârșit pentru o alegere nepotrivită…

Pentru că: orice sfârșit e un nou început... și nu sunt de vină eu pentru miicimea unora…

Și nu renunț acolo unde e prea greu pentru că asta mă face să fiu: mai tare ca o piatră, mai impetuoasă decât o furtună, mai puternică decât altadată...

Nu-i judec pe ceilalți dar nici nu-i accept. Nu mă tem de reversul medaliei.

Știu acum: că prietenii adevărați există chiar dacă îi numeri pe degete, că uneori poate fi prea târziu pentru a mai putea schimba ceva, că viața e pe zi ce trece mai complicată dar că doar așa devine mai frumoasă, că dacă pierd nu trebuie să disper, poate că “legile universului” vor altceva...

sâmbătă, 24 octombrie 2009

Contraatac

"Fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor

Eu cred că fetele bune ajung unde vor, pentru că au tăria de a sfida misonginii cu farmecul și personalitatea lor,de a spune nu, când altele ar spune da; de a crede cu tărie în propriile lor idealuri,de a nu fi privite ca niște simple bucați de carne. Ele nu au nevoie să fie copii fidele ale unor manechine ridicole și nici să-și picteze chipurile cu mii de culori.Ele știu totul despre cum și cât,dar mai ales până unde merge arta seducției și de unde încep mrejele trivialității.Și chiar dacă ceilalți iți vor spune multe,”nu e bine așa”,”vii de pe altă lume”,”fii ca celelalte”e pentru că acesta e felul lor de a te admira: urînd bunul tău gust, invidiind determinarea din tine.
Suntem femei prin eleganță,șarm,rafinament,bunătate,delicatețe, personalitate și nu prin vulgaritate,prost gust și compromisuri inutile.
Fetele bune știu întotdeauna ce vor ,dar mai ales știu să aleagă cea mai buna cale de a ajunge acolo unde merită.Ele pot să cucerească totul cu o simplă privire sau doar cu un surâs cald și inocent.
Pot fi blamată pentru opinia mea, dar nu cred că forma are vreun rost fară fond și nici beteala fără brad.Nu ne îndragostim niciodată de un afiș,ci doar ne simțim atrași de expresivitatea chipului…dar vom iubi mereu omul,ființa vie cu tot ceea ce se găsește bun și rău în el.Un nas care unora li se pare mare și demodat,altora li s-ar părea delicat și chiar draguț.
Concluzionez: Impresionăm prin ceea ce ne face să fim altfel decât ceilalți ,prin acel ceva ce ne individualizează,prin noi înșine,nu prin schimonoseli de tot felul.
P.S:The Flower That Blooms in Adversity Is the Most Rare and Beautiful of All

duminică, 18 octombrie 2009

Into the wild

For one to be enlightened, one must give up ambitions of others.

Don’t hesitate or allow yourself to make excuses. Just get out and do it.


Why should we live with such hurry and waste of life? We are determined to be starved before we are hungry.